opțiuni
  • info

9 definiții pentru șuierare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUIERARE, șuierări, s. f. (Rar) Acțiunea de a șuiera și rezultatul ei. – V. șuiera.

șuierare sf [At: KLEIN, D. 425 / Pl: ~rări / E: șuiera] (Rar) 1-7 Șuierat1 (1-7). 8-11 Șuierătură (8-11).

ȘUIERARE, șuierări, s. f. (Rar) Acțiunea de a șuiera și rezultatul ei. [Pr.: șu-ie-] – V. șuiera.

ȘUIERARE, șuierări, s. f. (Rar) Acțiunea de a șuiera și rezultatul ei; șuierat, fluierat. Din a ta șuierare, Socotim cu-ncredințare Că prea minunat glas ai. ALEXANDRESCU, M. 290.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șuierare (rar) s. f., g.-d. art. șuierării; pl. șuierări

șuierare (rar) s. f., g.-d. art. șuierării; pl. șuierări

șuierare s. f., g.-d. art. șuierării; pl. șuierări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUIERARE s. v. șuierat.

ȘUIERARE s. șuier, șuierat, șuierătură, vîjîială, vîjîire, vîjîit, vîjîitură, vuiet. (~ vîntului.)

Intrare: șuierare
șuierare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuierare
  • șuierarea
plural
  • șuierări
  • șuierările
genitiv-dativ singular
  • șuierări
  • șuierării
plural
  • șuierări
  • șuierărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șuierare, șuierărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi șuiera DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.