ȚÂRCOVNIC, țârcovnici, s. m. (Pop.) Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici; p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. – Din sl. țŭrkovĭnikŭ.

țârcovnic sm [At: EUSTRATIE, PRAV. 41/14 / V: (înv) țăr~, țer~, țir~, (reg) ~omn~, ~obn~, țâcornic, țicornic / Pl: ~ici / E: slv цръковникъ] (Pop) 1 Paracliser. 2 (Pex) Dascăl de biserică.

ȚÂRCOVNIC, țârcovnici, s. m. Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici; p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. – Din sl. crŭkovřnikŭ.

ȚÂRCOVNIC ~ci m. Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; pălămar. /<sl. crukoviniku

țârcovnic m. paraclisier. [Slav. ȚRŬKŬVĬNĬKŬ (din ȚRŬKY, biserică)].

cercovnic sm vz țârcovnic

țăcornic^[1] sm vz țârcovnic

țărcovnic sm vz țârcovnic

țâcornic sm vz țârcovnic

țârcobnic sm vz țârcovnic

țârcomnic sm vz țârcovnic

țercovnic sm vz țârcovnic

țicornic sm vz țârcovnic

țircovnic sm vz țârcovnic

❍ȚÎRCOMNIC = ȚÎRCOVNIC.

ȚÎRCOVNIC sm. ⛪ Persoană însărcinată cu îngrijirea curățeniei și a bunei rîndueli în biserică: el este ~ la biserică și mai face și pe negustorul (ISP.); trecătorul era fiorosul Tunsu, fost paracliser, ~ și candidat de diacon (I.-GH.); era un fel de cliric, nici preot, nici călugăr, dar îmbrăcat în port de ~ (GRIG.) [vsl. crŭkovĭnikŭ].

ȚÎRCOVNIC, țîrcovnici, s. m. Persoană care are în grijă curățenia și buna rînduială a unei biserici (v. paracliser, pălămar); p. ext. cîntăreț, dascăl de biserică, psalt. În căldărușa țîrcovnicului se află apă sfințită. STANCU, D. 32. Bătrînul a rămas în odaia țîrcovnicului, la un foc bun de paie. CAMIL PETRESCU, O. I 40. Copiii se ghemuiau în odaia țîrcovnicului, jos, pe cărămizi. GHICA, S. 55.

țîrcóvnic m. (vsl. crŭkŭvĭnikŭ, d. crŭky, gen. crŭkŭve, biserică, care vine d. vgerm. khiricâ, ngerm. kirche, biserică, d. vgr. kyriaké, Duminica; bg. cŭrkovnik și čerkovnik, rus. cerkóvnik. V. țîrcov, circovĭ. Cp. cu ceasornic, duhovnic). Iron. Servitor de biserică (clisiarh, paraclisier). – Și -ómnic (Ĭov. 35).

țârcovnic (pop.) s. m., pl. țârcovnici

țârcovnic (pop.) s. m., pl. țârcovnici

țârcovnic s. m., pl. țârcovnici

țârcovnic.

țîrcovnic (-ci), s. m. – Dascăl. – Var. țercovnic, țîrcomnic. Sl. crŭkovĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. crăkovnik, slov., rus. cerkovnik.

țârcovnic v. cântăreț (1).

ȚÂRCOVNIC s. 1. v. paracliser. 2. v. dascăl.

ȚÎRCOVNIC s. (BIS.) 1. paracliser, (reg.) clisiarh, clisier, crîsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. și Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. cîntăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)