opțiuni
  • info
9 definiții pentru țăcănitură

Explicative DEX

ȚĂCĂNITURĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură.

ȚĂCĂNITURĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură.

țăcănitură sf [At: BAR – MUNT., W. 3891/3, ap. TDRG / S și: țecănitură / Pl: ~ri / E: țăcăni + -itură] Zgomot scurt (repetat și ritmic) Si: păcănitură, țăcăneală (1), țăcănire (1), țăcănit1 (1), (rar) țăncănitură, (reg) țocănitură.

ȚĂCĂNITURĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. Dadaci ar fi executat o perfectă mînuire de armă, cu toate țăcăniturile reglementare. CAMILAR, N. I 156.

ȚĂCĂNIT sbst., ȚĂCĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a țăcăni; rezultatul acestei acțiuni: vorbește numai țăcănitul sapelor și al tîrnăcoapelor (JIP.); țăcănitul din ce în ce mai obosit al roatelor (car.); se auzeau țăcănituri pripite: ghionoaia neagră sfredelește trunchii copacilor (UR.); să mai auzi și fîșîiturile periilor, țăcăniturile armelor (BR.-VN.).

Ortografice DOOM

țăcănitură s. f., g.-d. art. țăcăniturii; pl. țăcănituri

țăcănitură s. f., g.-d. art. țăcăniturii; pl. țăcănituri

țăcănitură s. f., g.-d. art. țăcăniturii; pl. țăcănituri

Sinonime

ȚĂCĂNITURĂ s. v. păcănit.

ȚĂCĂNITURĂ s. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit. (O ~ ritmică de arme.)

Intrare: țăcănitură
țăcănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcănitură
  • țăcănitura
plural
  • țăcănituri
  • țăcăniturile
genitiv-dativ singular
  • țăcănituri
  • țăcăniturii
plural
  • țăcănituri
  • țăcăniturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăcănitură, țăcăniturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Țăcăni + -tură. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.