țigănuș sm [At: DRLU / Pl: ~i / E: țigan + -uș] 1-2 (Șhp) Țigănaș (1-2). 3 Epitet pentru o persoană mică de statură, brunetă. 4 Nume dat unui câine cu părul negru. 5 Pasăre călătoare din ordinul ciconiiformelor, cu cioc lung și curbat în jos, cu penajul negru având reflexe ruginii și verzi Si: (reg) corobaică, sitar-negru (Plegadis falcinellus). 6 (Orn; reg) Pescăruș (Cinclus cinclus). 7 (Reg) Pasăre călătoare nedefinită mai îndeaproape. 8 (Reg) Pasăre mică cu ciocul lung, nedefinită mai îndeaproape. 9 (Orn; reg) Vrăbioi. 10 Pește teleostean lung până la 12 cm, cu spatele negricios, cu corpul stropit cu puncte negre și care trăiește în ape mocirloase Si: (reg) corovatic, pește-negru, pește-țigănesc (Umbra krameri). 11 (Reg) Nume dat unui pește nedefinit mai îndeaproape, probabil boiștean (Phoxinus phoxinus). 12 (Mun) Nume dat unei insecte cu antene lungi și cu dungi albe în formă de cruce pe spate.

ȚIGĂNUȘ sm. 1 dim. ȚIGAN ¶ 2 🐦 = SITAR-NEGRU.

ȚIGĂNUȘ, țigănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui țigan. Țigănușul își dogorea la jeratec palmele roze. C. PETRESCU, C. V. 118. ♦ Fig. Termen apelativ (alintător) pentru un copil brunet. Țigănușul mamei! țipă cucoana Cristina cu dragoste. SADOVEANU, P. S. 178. 2. Pasăre de baltă avînd picioarele înalte, ciocul lung și încovoiat, spatele și aripile negre cu reflexe verzui și albăstrii (Plegadis faleinellus). O pereche de păsări ciudate, asemenea stîrcilor, dar negre de tot și cu ciocul prelung și subțire... Apoi își aduse aminte... că vorbise de ele cu un pescar care-i spusese că le cheamă țigănuși. DUMITRIU, V. L. 121. 3. Pește răpitor cu corpul scurt și plin, de culoare închisă, stropit cu puncte negre, foarte răspîndit în bălțile Dunării (Umbra canina).

ȚIGĂNUȘ ~i m. (diminutiv de la țigan) 1) Pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu cioc lung și coroiat, cu picioare lungi și cu penaj aproape negru. 2) Pește dulcicol, răpitor, de talie mică, de culoare neagră pe spate, răspândit în apele mocirloase. /țigan + suf. ~uș

țigănúș m. Țigan mic. Un fel de ibis negru din Dobrogea.

țigănuș (uneori peior.) s. m., pl. țigănuși

țigănuș s. m., pl. țigănuși

țigănuș s. m., pl. țigănuși

ȚIGĂNUȘ s. 1. țigănaș, (rar) țigănel. 2. (ORNIT.; Plegadis falcinellus) sitar-negru.

ȚIGĂNUȘ s. 1. țigănaș, (rar) țigănel. 2. (ORNIT.; Plegadis falcinellus) sitar-negru.