opțiuni
  • info

9 definiții pentru țipătură

Explicative DEX

țipătură1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: țipa1 + -ătură] 1 (Îvr) Țipăt (1). 2 (Reg; îe) ~ de om Nimeni. 3 (Îvr) Țipăt (5). 4 (Reg) Chiuitură.

țipătură2 sf [At: LB / Pl: ~ri / E: țipa2 + -ătură] (Reg) 1 Aruncare (a ceva undeva). 2 (Ccr) Lucru fără valoare, bun de aruncat. 3-4 Țipat2 (16-17).

ȚIPĂTURĂ1 (pl. -turi) sf. = ȚIPĂT: văzurăm vre-o șase lupi... clănțănind dinții, cu niște țipături neplăcute (BOL.).

❍ȚIPĂTURĂ2 (pl. -turi) sf. Trans. Maram. Ⓟ = ARUNCĂTURĂ6: ~ e aruncarea în cărare a obiectului părăsit, peste care s’a făcut ceva fermecătură; cine va trece peste el sau l-a lua de jos, se va lega de dînsul ceva răutate (BRL.); Rîuleț, Sprinten, creț, Să ne scapi de țipături În anul următoriu, Să fim ca niște flori (MAR.) [țipa2].

ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. Văzurăm vreo șase lupi... clănțănind dinții, cu niște țipături neplăcute. BOLINTINEANU, la CADE.

ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. – Din țipăt + suf. -ură.

Sinonime

ȚIPĂTURĂ s. v. aruncătură, azvârlitură, răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, zbieret, zvârlitură.

țipătură s. v. ARUNCĂTURĂ. AZVÎRLITURĂ. RĂCNET. STRIGĂT. ȚIPĂT. URLET. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. ZVÎRLITURĂ.

Regionalisme / arhaisme

țipătúră, s.f. v. țâpătură.

Intrare: țipătură
țipătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipătură
  • țipătura
plural
  • țipături
  • țipăturile
genitiv-dativ singular
  • țipături
  • țipăturii
plural
  • țipături
  • țipăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipătură, țipăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • țipăt + -ură. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.