ZORILĂ s. m. 1. Personificare a zorilor¹ în basmele populare. ◊ Animal fantastic din basme care se arată în zori¹. 2. Numele popular al stelei Sirius. – Zori¹ + suf. -ilă.

zorilă¹ sm [At: ARH. FOLK I, 221 Pl: (rar) ~li / E: zori¹ + ilă] 1 (Mun; Mol; lsg) Zori¹ (2). 2 (Adesea ca nume propriu; în basme și în superstiții) Ființă fantastică, de obicei animal, care întruchipează zorile¹ (2) Si: (reg) zorian (1). 3-4 (Pop; adesea ca nume propriu) Bou (sau bovină) născut în zori¹ (2) (sau cu părul roșcat). 5 Bou iute în mișcări, harnic. 6 (Pop) Luceafărul de dimineață.

ZORILĂ npr. m. 1 🔱 pop. Animal fantastic, în chip de bou, care se arată numai în revărsatul zorilor R. -COD.: Alte dăți iar cu Murgilă îi sperie astfel tot, Miază-noaptea sau Zorilă și cu alte cîie scot PANN. ¶ 2 🔱 pop. Personificarea zorilor în basmele populare, luceafărul de dimineață personificat (comp. MURGILĂ): nu făcu multă cale și întîlni pe ~, dară lui ~ nu prea-i da meșii a sta mult de vorbă, căci, zicea el, se duce după Miază-noapte pe care o luase la goană ISP. ¶ 3 💫 = LUCEAFĂRUL-DE-ZORI ¶ 4 🐒 Nume dat unui vițel fătat în zori de ziuă.

ZORILĂ s. m. 1. Personificare a zorilor¹ în basmele populare. ♦ Animal fantastic din basme care se arată în zori¹. 2. Numele popular al stelei Sirius. – Zori¹ + suf. -ilă.

ZORILĂ s. m. Numele popular al stelei Sirius; luceafărul de zori, luceafărul dimineții.

ZORILĂ s. m. Luceafăr-de-zori. – Din zori¹ + suf. -ilă.

ZORILĂ m. Ființă ireală închipuită ca un animal ce se arată în zori. /zori + suf. ~ilă

zorilă m. 1. personificarea zorilor (în basme), luceafărul de dimineață: îi sperie cu Miazănoapte sau Zorilă PANN; 2. vițel născut în zori de ziuă.

zorílă m. fără pl., gen. al luĭ (d. zorĭ). Luceafăru de dimineață.

Zorilă (personaj; stea) (pop.) s. propriu m.

Zorilă (personaj, stea) s. propriu m.

Zorilă (personaj, constelație) s. pr. m.

ZORILĂ s. v. luceafarul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.

zorilă s. v. LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI. SIRIUS.