ABACĂ, abace, s. f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

abacă sf [At: CADE / V: abac¹ sn / Pl: ~ace / E: fr abaque] 1 (Aht) Placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava. 2 (Mat) Sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații. 3 (Fiz) Reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

ABACĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABACĂ, abace, s. f. (Arhit.) Tăblie de piatră, de diferite forme și mărimi, pusă între capitelul unei coloane și arhitrava pe care o susține.

ABACĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).

ABACĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].

abacă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)

ABACĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră așezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. /<fr. abaque

abac² sn vz abacă

abacă (parte a unui capitel) s. f., g.-d. art. abacei; pl. abace

abacă (parte a unui capitel) s. f., g.-d. art. abacei; pl. abace

abacă (arhit.) s. f., g.-d. art. abacei; pl. abace

ABACĂ s. v. nomogramă.

ABACĂ s. (MAT.) nomogramă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)