ABANOS, abanoși, s. m. Lemnul din specii de copaci exotici, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc. (Diospyros). ◊ Păr de abanos = păr negru-lucios. – Din tc. abanoz.

abanos sm [At: (a. 1669) DOC., ap. HEM 67 / Pl: ~oși / E: tc abanos, ngr εφενος] 1 Arbore din familia ebenaceelor, cu lemnul negru, greu și tare. 2 (Spc) Lemnul abanosului (1) folosit la fabricarea unor mobile de lux, a unor instrumente muzicale de suflat etc.

abanós s.m. 1 (bot.) Arbore exotic din zonele tropicală și subtropicală (mai ales din India), cu lemnul negru, greu, tare și durabil (Diospyros abenum). 2 Lemnul acestui arbore folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben. Un lung caic de abanos În aur prelucrat (ALECS.). ◊ Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. • pl. -oși. /<tc. abanoz, ngr. αµπανός, bg. абанос, alb. abanos.

ABANOS sm. 🌿 Lemnul negru, tare și greu al unui arbore din India și Ceilan (Diospyros ebenum) (🖼 4): bastoane lungi de ~, cu mînerul de fildeș (I.-GH.) [tc.].

ABANOS, abanoși, s. m. Lemnul din specii de copaci exotici, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc. (Dyospyros). ◊ Păr de abanos = păr de culoare negru-lucios. – Din tc. abanoz.

ABANOS, abanoși, s. m. Arbore exotic cu lemnul negru, greu și durabil (Diospyros ebenum). Foiuleană de-abanos, La luncuța rară-n jos Trece Ghiță cel frumos. ȘEZ. II 80. ♦ Lemnul acestui arbore. Un lung caic de abanos în aur prelucrat. ALECSANDRI, P. A. 67. ◊ Fig. [Femeia] lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87.

ABANOS, abanoși, s. m. Arbore exotic căutat pentru lemnul lui negru, greu și durabil (Diospyros ebenum); lemnul acestui arbore. – Tc. abanoz.

abanos s.m. Lemnul unui arbore exotic, de culoare neagră, din care se fac mobile, instrumente muzicale de suflat etc.

ABANOS ~și m. 1) Arbore exotic cu lemnul dur de culoare neagră, din care se face mobilă de lux. 2) Lemn al acestui arbore. /<turc. abanoz

abanos m. 1. arbore din India al cărui lemn e negru și tare, întrebuințat în tâmplărie fină și în strungărie (Diospyros ebenum); 2. fig. foarte negru: păr de abanos. [Turc. ABANOS, din gr. ébenos]. ║ adv. sdravăn, tare ca abanosul; șade tot abanos, țeapăn și vârtos PANN.

abanós m. ca copac și n. ca materie (turc. abanos și -oz, d. pers. abnus, ar. ebenüs, care vine d. vgr. ébenos, iar acesta d. ebr. eben, peatră; lat. ébenus [copacu] și ébenum, it. ébano, fr. ébène fem.) Un copac din India (diospýros ébenum). Lemnu lui, care e negru foarte dens și apreciat în strugărie, nu plutește pe apă și cînd cade, dacă e în formă de băț, se frînge ca sticla. Fig. Păr de abanos, păr foarte negru. Adv. A rămînea abanos a nu maĭ îmbătrîni (pin aluz. la lemnu de abanos, care nu putrezește). – Barb. ebén (după fr.).

*EBEN sm. ‼ 1 🌿 = ABANOS ¶ 2 Negru ca abanosul: Un păr bogat și negru de ~ strălucitor BOL. [fr.].

negru-abanos adj. De culoare negru intens, ca abanosul ◊ „Aici se vor ridica hale pentru adăpostirea a 10000 de nurci, îndeosebi din varietățile topaz, negru-abanos și alb.” R.l. 5 VIII 67 p. 1 (din negru + abanos)

abanos s. m., (arbori) pl. abanoși

abanos s. m., (arbori) pl. abanoși

abanos s. m., (arbori) pl. abanoși

ABANOS s. (livr.) eben.

ABANOS s. (livr.) eben. (Lemn de ~.)

abanos, s. m. – Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagră. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Șeineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos

DIOSPYROS L., ABANOS, fam. Ebenaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale, cca 195 specii, arbori ornamentali și fructiferi, cu lemn foarte tare, deseori negru. Frunze alterne (cca 10 cm lungime, 5 cm lățime), foarte decorative, mari, eliptic-ovate, coriacee, verzi-închis pe partea superioară și lucioase și mai deschise pe partea inferioară. Flori albe-verzui, unisexuate sau hermafrodite, monoice sau dioice. Fructe mari, comestibile. Specii puțin rezistente la ger, rezistente la secetă.