2 definiții pentru accentual
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACCENTUAL, -Ă adj. (Lingv.) Referitor la accent; care poartă accentul. [Pron. -tu-al. / Cf. fr. accentuel, engl. accentual].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
accentual adj. m., pl. accentuali; f. sg. accentuală, pl. accentuale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: accentual
accentual adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
accentual, accentualăadjectiv
- 1. Referitor la accent; care poartă accentul. DN
etimologie:
- accentuel DN
- accentual DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.