17 definiții pentru acuitate
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACUITATE s. f. 1. Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité.
acuitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 347 / P: ~cu-i- / E: fr acuité] 1 (Liv) Capacitate a organelor de simț de a percepe și a analiza excitații de slabă intensitate Si: agerime. 2 (Îlav) Cu ~ Cu necesitate. 3 Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACUITATE sf. 📷 🩺 Însușirea lucrului acut: ~a sunetului; ~a unei boale [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACUITATE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACUITATE S. f. (Livresc) Capacitate a simțurilor de a percepe excitații oricît de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. Acuitate vizuală. Acuitate auditivă. – Pronunțat: -cu-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACUITATE s. f. 1. (Livresc) Capacitate a simțurilor de a percepe excitații oricît de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. [Pr.: -cu-i-] – După fr. acuité.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACUITATE s.f. 1. (Liv.) Capacitatea senzorială de a înregistra excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. ♦ Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. acuité < lat. acutus – ascuțit].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACUITATE s. f. 1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. 2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical. (< fr. acuité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ACUITATE f. Caracter acut; agerime. ~ auditivă. [G.-D. acuității; Sil. -cu-i-] /<fr. acuité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acuitate f. însușirea lucrului acut: acuitatea durerii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*acuitáte f. (d. lat. acútus, ascuțit: acuitatea cuĭuluĭ. Fig. Acuitatea dureriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acuitate (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. acuității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acuitate (-cu-i-) s. f., g.-d. art. acuității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acuitate s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. acuității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acuitate, -tăți.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACUITATE s. 1. agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) penetranță, sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 2. v. simț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACUITATE s. 1. agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 2. aplecare, aptitudine, înclinare, înclinație, simț. (Are o ~ profundă pentru nuanțe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-cu-i-
substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acuitatesubstantiv feminin
- 1. Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Acuitate vizuală. Acuitate auditivă. DLRLC
- Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
-
- 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:
- acuité DEX '09 MDA2 DEX '98 DN