adormire sf [At: MOXA, 362/14/ V: (îrg) adur- / Pl: ~ri / E: adormi] 1 Trecere în starea de somn. 2 Stare în care se află cineva când doarme Si: somn. 3 (Fig) Amorțire. 4 (Fig; îlb) Moarte. 5 (Fig) Alinare. 6 (Înv; fig) Omorâre. 7 (Îe) ~ a Maicii Domnului Sărbătoare religioasă de Sfânta-Maria-Mare, celebrată pe 15 august.

ADORMIRE sf. 1 Faptul de a adormi ¶¶ contr. NEADORMIRE ¶ 2 📆 Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare, numită și Sîntă-Măria mare, ce se ține de biserica creștină la 15 August, întru amintirea morții Preacuratei Fecioare (🖼 31).

ADORMIRE s. f. Faptul de a adormi. 1.Cufundare în somn. (Fig.) Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pin la ceruri din a lumii deșteptare? ALECSANDRI, P. A. 81. ◊ Fig. Slăbirea intensității unei preocupări, a unei senzații, a unui sentiment. Adormirea vigilenței, autoliniștirea, atitudinea de gură-cască trebuie combătute. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. 2. Fig. (În stil bisericesc) Moarte. Adormirea maicii domnului.

ADORMIRE s. f. Faptul de a adormi. ♦ Fig. (În limbaj bisericesc) Moarte.

adormire f. 1. fapta de a adormi; 2. Adormirea Maicei Domnului, mare sărbătoare la 15 August, numită și Sfânta Maria Mare.

adormire f. Acțiunea de a adormi. Adormirea Maĭciĭ Domnuluĭ, o sărbătoare la 15 August, numită Sfînta Maria cea Mare. V. uspenie.

adormire s. f., g.-d. art. adormirii

adormire s. f., g.-d. art. adormirii

adormire s. f., g.-d. art. adormirii

Adormire ≠ deșteptare, trezire

adormire, adormiri s. f. Faptul de a adormi. ♦ Adormirea Maicii Domnului = sărbătoare creștină în amintirea trecerii Sfintei Fecioare din viața pământească în cea cerească, prăznuită de Biserică la 15 august, după o pregătire prin post de două săptămâni; Fecioara Maria a fost înmormântată în grădina Ghetsimani, pe muntele Eleonului, nu departe de Ierusalim. – Din adormi.

adormire s. f. sg. 1. băutură spirtoasă 2. otravă

a da adormiri (cuiva) expr. (intl.) a înșela / a păcăli pe cineva.