AEROPLAN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane.

aeroplan sn [At: BACOVIA, O. 81 / Pl: ~e / E: fr aéroplane] (Iuz) 1 Avion. 2 (Fam; îe) A se face ~ A pleca repede pentru a executa un ordin. 3 (Irn) Pălărie de damă (cu boruri mari).

*AEROPLAN (pl. -ane) sn. 🛫 Aparat mai greu decît aerul, cu care se poate ridica cineva în aer și să imite sborul plan al păsărilor (🖼 34) [fr.].

AEROPLAN, aeroplane, s. n. Avion. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéroplane.

AEROPLAN, aeroplane, s. n. Avion. Lumea nouă se folosește de tractoare, de aeroplane, de electricitate. SADOVEANU, M. C. 211.

AEROPLAN, aeroplane, s. n. Avion. – Fr. aéroplane.

AEROPLAN s.n. Avion. [< fr. aéroplane].

AEROPLAN s. n. avion. (< fr. aéroplane)

aeroplan n. aparat ce se susține în aer făr’a fi mai ușor ca aerul și la care presiunea vântului se face pe niște suprafețe înclinate: aeroplanele pot fi monoplane, biplane, etc.

*aeroplán n., pl. e (aero din aerostat și plan din planez). Mașină de zburat, avion. – Curat rom. ar fi zburătoare, f., pl. orĭ. – La 1898 Enric Farman s’a urcat la 25 m., iar la 25 Iuliŭ 1909 Blériot a zburat din Francia în Anglia peste strîmtoarea Mîniciĭ. V. balon.

arioplan sn vz aeroplan

aeroplan (desp. -ro-plan) s. n., pl. aeroplane

aeroplan (-ro-plan) s. n., pl. aeroplane

aeroplan s. n. (sil. -plan), pl. aeroplane

aeroplan, pl. aeroplane

aeroplan, -ne.

AEROPLAN s. v. avion.

AEROPLAN s. avion.