afectație sf [At: CANTEMIR, HR. 62, cf 116 / V: (Înv) ~iune^[1] / Pl: ~ii / E: fr affectation, lat affectatio, -onis] 1-5 (Rar) Afectare² (1-5). 6 Programare pe termen lung a unei exploatări forestiere. 7 (Cib) Instrucțiune care dă o valoare unei variabile.

AFECTAȚIE s.f. 1. Afectare. ♦ Programare pe termen lung a unei exploatări forestiere. 2. (Cib.) Instrucțiune care dă o valoare unei variabile. [Gen. -iei / < fr. affectation, cf. lat. affectatio].

AFECTAȚIE s. f. 1. purtare nefirească, studiată, artificială. 2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere. 3. (cib.) instrucțiune care dă o valoare unei variabile. (< fr. affectation, lat. affectatio)

*AFECTAȚIUNE, *AFECTAȚIE sf. 1 Chip prefăcut, nefiresc (de a vorbi, de a se purta), prefăcătorie: nu se poate desobicinui de a vorbi cu această ~ care-l face ridicul ¶ 3 Destinare, hotărîre (în spec. a unei sume) pentru un scop anumit: ~a acestei sume pentru clădiri [fr. < lat.].

afectați(un)e f. 1. mod nefiresc de a vorbi sau de a lucra; 2. apucătură nefirească, imitațiune exagerată, prefăcătorie.

*afectațiúne f. (lat. afectátio, -ónis). Mod de a fi saŭ de a lucra nenatural: vorbește cu afectațiune. Destinațiune, aplicațiune: afectațiunea uneĭ sume construiriĭ unuĭ pod. – Și -áție, dar ob. -áre.

afectație s. f., g.-d. art. afectației