AJUR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour.

ajur sn [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~uri / E: fr ajour] 1 Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală. 2 Rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei țesături. 3 Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 4 (Aht) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. 5 Ornament format din găuri practicate într-o placă de metal sau în pereții unui vas de lut.

*AJUR I. adv. Străvăzător, cu găurele mici (făcute într’o țesătură). II. AJURURI sn. pl. Găurele făcute la o țesătură prin scoaterea unor fire [fr. à jour].

AJUR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură; rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei țesături. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour.

AJUR, ajururi, s. n. Broderie artistică făcută pe o pînză din care s-au scos în prealabil anumite fire pentru a obține spații rărite. Față de masă cu un ajur frumos.

AJUR, ajururi, s. n. Broderie artistică pe o țesătură din care s-au scos anumite fire. ♦ Rărituri în lungimea (și în lățimea) unei țesături, produse în timpul țesutului sau, la tricouri, printr-un sistem de legare pe sărite a firelor. – Fr. ajour.

AJUR s.n. 1. Broderie artistică pe pînză, constînd din spații rărite obținute prin scoaterea unor fire. ♦ Rărituri de-a lungul unei țesături, produse în timpul țesutului. 2. (Arhit.) Ornament cu perforații, care permite pătrunderea luminii. ♦ Ornament format din găuri practicate într-o placă de metal ori în pereții unui vas de lut. [Pl. -ruri. / < fr. ajour].

AJUR s. n. 1. broderie artistică pe pânză, din spații rărite. ◊ rărituri de-a lungul unei țesături. 2. ornament cu perforații. (< fr. ajour)

AJUR ~uri n. 1) Broderie artistică pe o țesătură rărită. 2) arhit. Ornament cu perforații prin care pătrunde lumina. 3) Ornament perforat pe pereții unui vas de lut sau într-o placă de metal. /<fr. ajour

ajur adv. străvăzător, cu mici găurele: danteluțe lucrate ajur AL. (= fr. à jour).

*ajúr n., pl. urĭ (fr. ajour, de la jour, zi, lumină). Ceabac: batistă cu ajur saŭ cu ajururĭ.

ajur s. n., pl. ajururi

ajur s. n., pl. ajururi

ajur s. n., pl. ajururi

ajur, pl. ajururi

AJUR s. v. traforaj.

AJUR s. (TEHN.) traforaj. (~ executat din placaj.)

ajur, adv. – Cu broderie, cu găurele. Fr. à jour. – Der. ajur, s. n.; ajura, vb. (a broda).