alagea sf [At: DOC. (a. 1716), ap. HEM 669 / V: (reg) alăgea,^[1] halagea^[2] sf / Pl: ~ele / E: tc alaga] 1 Stofă vărgată țesută din fire de in și de mătase. 2 (Înv; îe) A-și căpăta ~ua sau a păți vreo ~ A o păți.

ALAGEA² sf. pop. numai în loc. prov. a păți o ~ (sau ~ua), a-și căpăta ~ua, a fi amăgit în așteptările sale, a o păți, a cădea în mare nevoie.

†ALAGEA¹ (pl. -gele) sf. (CON.) Stofă de mătase vărgată [tc. alaǧa]

ALAGEA², alagele, s. f. (Învechit) Un fel de stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase.

ALAGEA¹ s. f. (Rar) Încurcătură, belea, bucluc. Ce să facă el ca să iasă de acolo? Să-ntrebe, nu-i venea la socoteală, ca să nu pață vro alagea. ISPIRESCU, la HEM ◊ Expr. A-și căpăta alageaua = a o păți, a da de belea. Voi știți că nimeni nu s-a putut atinge de împărăția mea cît am fost tînăr fără să-și capete alageaua și fără să se ducă rușinat de unde a venit. ISPIRESCU, L. 12.

ALAGEA², alagele, s. f. (Înv.) Stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase. – Tc. alaca.

ALAGEA¹ s. f. (Rar) Încurcătură, belea, bucluc. ◊ Expr. A-și căpăta alageaua sau a păți o alagea = a se păcăli.

alageà f. stofă de mătase vărgată: roche de alagea de Triest FIL.; fig. a păți alageaua, a fi păcălit: ca să nu pață vreo alagea ISP.; a căpăta alageaua, a cădea în mare nevoie: nimeni nu s’a putut atinge de împărăția mea fără să-și capete alageaua ISP. [Turc. ALADJA; sensul figurat pare a se raporta la daraverile nu tocmai oneste cu stofele de mătase (cf. cumaș)].

alageá f., pl. ele (turc. alağa, dim. d. ala, pestriț; ngr. alantzias, bg. sîrb. alağa. V. șamalagea). Un fel de stofă de matasă (care se imită făcîndu-se și din lînă și din bumbac) din care-șĭ făceaŭ haĭne boĭeriĭ odinioară. Fig. Fam. Păcăleală, înșelăcĭune: aĭ mîncat alageaŭa! – Și halagea: a întinde halageaŭa nunțiĭ,^[1] a porni veselia nunțiĭ (Delv.). corectat(ă)

❍ALAGICĂ sf. Mold. Bucov. (ȘEZ.) (MAR.) dim. ALAGEA¹.

alagea (înv., reg.) s. f., art. alageaua, g.-d. art. alagelei; pl. alagele

alagea (înv., reg.) s. f., art. alageaua, g.-d. art. alagelei; pl. alagele, art. alagelele

alagea (stofă) s. f., art. alageaua, g.-d. art. alagelei; pl. alagele

alagea (alagele), s. f. – Țesătură de mătasă indiană. – Mr. alăge. Tc. alaca (Șeineanu, II, 14; Lokotsch 50); cf. ngr. ἀλατσᾶς, bg. alağa.

ALAGEA s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

alagea, s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.