14 definiții pentru alambic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALAMBIC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. – Din fr. alambic.

ALAMBIC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. – Din fr. alambic.

alambic sn [At: CANTEMIR, IST. 140 / V: (înv) lambic[1] / Pl: ~ice și ~uri / E: fr alambic] Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. corectat(ă)

  1. Variantă consemnată ca intrare principală cu definiție proprie. — gall

*ALAMBIC (pl. -icuri, -ice) sn. 🔬 Aparat pentru distilarea lichidelor, cazan pentru pregătirea țuicii, rachiului, spirtului (🖼 51) [fr.].

ALAMBIC, alambicuri, s. n. Instalație de distilare, alcătuită dintr-un cazan și un refrigerent, folosită în special la fabricarea spirtului. ◊ Fig. Ploaia cade verticală din cerescul alambic Și sfidează paciența trecătorilor: Pic-pic. TOPÎRCEANU, P. O. 82.

ALAMBIC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilare. – Fr. alambic.

ALAMBIC s.n. Aparat de distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. [Pl. -curi, (rar) -ce. / < fr. alambic, cf. ar. alambik – vas pentru distilare].

ALAMBIC s. n. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului. (< fr. alambic)

ALAMBIC ~uri n. Aparat pentru distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. /<fr. alambic

alambic n. aparat pentru distilarea lichidelor.

*alambíc n., pl. e și urĭ (fr. alambic, d. ar. al-ambiq, care e vgr. ámbix, ámbikos, alambic). Cazan acoperit de destilat apa și de făcut rachiŭ. (A fost introdus în chimie d. Arabu Abu-Kazis în sec. XIII). Fig. A trece pin alambic, a examina atent. – La Cant. limbic (it. lambicco).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alambic s. n., pl. alambicuri

alambic s. n., pl. alambicuri

alambic s. n., pl., alambicuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alambic (alambicuri), s. n. – Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir, limbic, din it. lambicco, de unde ngr. λαμπίϰος, mr. lămbic, bg. lambik (DAR; Lokotsch 59). – Der. alambica, vb. (a face prea subtil).

Intrare: alambic
alambic1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alambic
  • alambicul
  • alambicu‑
plural
  • alambicuri
  • alambicurile
genitiv-dativ singular
  • alambic
  • alambicului
plural
  • alambicuri
  • alambicurilor
vocativ singular
plural
alambic2 (pl. -e) neutru substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DN, Scriban, MDA
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alambic
  • alambicul
  • alambicu‑
plural
  • alambice
  • alambicele
genitiv-dativ singular
  • alambic
  • alambicului
plural
  • alambice
  • alambicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alambic, alambicurisubstantiv neutru

  • 1. Aparat metalic (alcătuit dintr-un cazan și un refrigerent) pentru distilarea lichidelor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DLRM DN Șăineanu, ed. VI
    • format_quote figurat Ploaia cade verticală din cerescul alambic Și sfidează paciența trecătorilor: Pic-pic. TOPÎRCEANU, P. O. 82. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.