10 definiții pentru albiuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALBIUȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță.
ALBIUȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
albiuță sf [At: CREANGĂ, A. 20 / V: (reg) ăl~[1] / P: -bi-u- / E: albie1 + -uță] 1-2 (Șhp) Albie1 (1) (cam) mică Si: albioară (1-2).
- Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALBIUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. ALBIE1: o uitasem acasă pe prispă în albiuță (CRG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALBIUȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie (1); albioară. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă, în albiuță. CREANGĂ, O. A. 43. – Pronunțat: -bi-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALBIUȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
albiuță (desp. -bi-u-) s. f., g.-d. art. albiuței; pl. albiuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
albiuță (-bi-u-) s. f., g.-d. art. albiuței; pl. albiuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
albiuță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. albiuței, pl. albiuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ALBIUȚĂ s. v. albioară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALBIUȚĂ s. albioară, copăiță, covățică, (pop.) covățea. (~ de frămîntat aluatul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: al-bi-u-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
albiuță, albiuțesubstantiv feminin
-
- Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă, în albiuță. CREANGĂ, O. A. 43. DLRLC
-
etimologie:
- Albie + -uță. DEX '09 MDA2 DEX '98