aliment sn [At: MACEDONSKI, O. I, 43 / Pl: ~e / E: fr aliment] 1 Substanță care servește la hrănire Si: hrană. 2 (Jur; lpl) Mijloace de trai (acordate prin tribunal pentru întreținerea părinților, soției divorțate, copiilor născuți din părinți divorțați etc.).

*ALIMENT (pl. -te) sn. 1 🍽 Hrană: mămăliga este ~ul indispensabil al țăranului nostru ¶ 2 Hrană sufletească: pentru el, știinta e ~ul de toate zilele ¶ 3 pl. ⚖️ Mijloace de traiu care se dau, cînd găsește de cuviință tribunalul, pentru întreținerea părinților, a soției divorțate sau a copiilor născuți din soți divorțați [fr. < lat.].

ALIMENT, alimente, s. n. Orice substanță care servește ca hrană. Pîinea e un aliment esențial. ◊ Fig. [Cărțile] sînt moștenirea noastră cea bună și neprețuită, în care găsim, aliment sufletului nostru. SADOVEANU, C. 11.

ALIMENT, alimente, s. n. Orice lucru care servește ca hrană. – Fr. aliment (lat. lit. alimentum).

ALIMENT s.n. Preparat sau produs natural care se mănîncă și ajută la întreținerea vieții. [< fr. aliment, cf. it. alimento < lat. alimentum].

ALIMENT s. n. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană. (< fr. aliment, lat. alimentum)

ALIMENT ~e n. mai ales la pl. Produs în stare naturală sau prelucrat, care servește ca hrană. /<fr. aliment, lat. alimentum

aliment n. 1. orice substanță bună de hrană, nutriment; 2. fig. ceeace întreține sau face să subziste: lemnul este alimentul focului.

*alimént n., pl. e (lat. alimentum, d. álere, a nutri. V. înalt, co-alizez). Nutriment. Fig. Învățătura e alimentu sufletuluĭ.

aliment s. n., pl. alimente

aliment s. n., pl. alimente

aliment s. n., pl. alimente

ALIMENT s. v. mâncare.

ALIMENT s. hrană, mîncare, (mai ales în limbajul copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demîncare, demîncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță.