alimentație sf [At: SADOVEANU, P. M. 20 / Pl: ~ii / V: ~iune (pl: ~ni) / E: fr alimentation] 1-2 Alimentare (1-2).

ALIMENTAȚIE, alimentații, s. f. Alimentare, hrănire. [Darul, o lampă] n-ar fi avut prețul pe care-l arăta, dacă doi dintre oamenii coloniei nu s-ar fi îngrijit îndeaproape de curățenia și alimentația lui. SADOVEANU, P. M. 20. – Pronunțat: -ți-e.

ALIMENTAȚIE, alimentații, s. f. Alimentare. – Fr. alimentation.

ALIMENTAȚIE s.f. Alimentare, nutrire. [Gen. -iei. / cf. fr. alimentation, it. alimentazione].

ALIMENTAȚIE s. f. alimentare (I); hrană, consum. ♦ ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare. (< fr. alimentation)

ALIMENTAȚIE ~i f. 1) Asigurare a organismului cu hrană; hrănire. ~ publică. 2) Aprovizionare cu energie și combustibil a unei mașini, necesare pentru funcționare. [G.-D. alimentației; Sil. -ți-e] /<fr. alimentation

alimentațiune sf vz alimentație

*ALIMENTARE, *ALIMENTAȚIUNE, *ALIMENTAȚIE sf. Faptul, felul de a (se) alimenta [fr.].

alimentați(un)e f. 1. fapta de a (se) alimenta; 2. împrospătarea continuă a proviziunilor (într’un oraș sau târg).

*alimentațiúne f. (d. alimentez). Acțiunea de a alimenta. – Și -áție și -áre.

alimentație (desp. -ți-e) s. f., art. alimentația (desp. -ți-a), g.-d. art. alimentației; pl. alimentații, art. alimentațiile (desp. -ți-i-)

alimentație (-ți-e) s. f., art. alimentația (-ți-a), g.-d. art. alimentației; pl. alimentații, art. alimentațiile (-ți-i-)

alimentație s. f. (sil. -ți-e), art. alimentația (sil. -ți-a), g.-d. art. alimentației; pl. alimentații, art. alimentațiile (sil. -ți-i-)

alimentație

ALIMENTAȚIE s. alimentare, hrănire, mâncare, mâncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~.)

ALIMENTAȚIE s. alimentare, hrănire, mîncare, mîncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~.)

ALIMENTAȚIE. Subst. Alimentație, alimentare, nutrire (rar), nutriție, nutriment (rar), hrănire, ospătare, ospătat (rar); mîncare, mîncărică (dim., fam.), mîncat, manducație (rar), haleală (fam.), îmbuibare, îndopare, ghiftuire (fam. și peior.), înfulecare (fam.), înfruptare (rar); ronțăială, ronțăire, ronțăit; mestecare, mestecat, molfăit, molfăială, molfăire, molfăitură. Degustare, degustație; ciuguleală (fam.), legumeală (reg.). Săturare (rar). Tahifagie. Masă, ospăț, prînzare (pop.), prînzit (rar); dejun, micul dejun, prînzul cel mic (pop.), prînzișor (înv. și pop.), prînzuleț (pop.), prînzuț (pop.); prînz, prînzul cel mare (pop.), prînzul cel bun (pop.), amiază (reg.); cină. Alimente, nutriție, hrană, mîncare, haleală (fam.), potol (arg.), provizii, masă, prînz, cină, bucate, merinde, proviant (înv.), de-ale mîncării, demîncare, demîncat (rar), de-a mîncării (reg.), de-ale gurii, hrana cea de toate zilele. Gurmand, mîncăcios, mîncău (fam.), mîncător, găman (pop.), flămînzilă, sac fără fund. Adj. Alimentar. Mîncat, sătul, săturat, cu stomacul plin; ghiftuit (fam. și peior.), îndopat (fam.), îmbuibat. Mîncăcios, nesătul, hulpav (reg.), nesățios, lacom, devorant, devorator. Comestibil; nutritiv, hrănitor, sățios. Vb. A se alimenta, a se nutri, a se hrăni; a mînca, a (se) ospăta (înv. și pop.), a se sătura, a mînca pe săturate, a se ghiftui (fam. și peior.), a se îmbuiba; a hali (fam.), a înfuleca (fam.), a se îndopa (fam.), a se înfrupta; a, roade, a mesteca, a înghiți, a ronțăi; a clefăi, a plescăi; a morfoli, a molfăi; a băga ceva în gură, a îmbuca, a pune (a băga, a lua) ceva în gură, a-și minți foamea, a-și potoli foamea, a-și omorî foamea; a ciuguli (fam.), a se hrăni cu vînt, a gusta, a degusta, a legumi (reg.), a mînca ca o pasăre (ca o păsărică), a mînca ca o mireasă, a pune gura pe ceva (demîncare); a-și pune burta (stomacul) la cale, a-și umple ghiozdanul (arg.), a-și potoli foamea, a se pune pe mîncat(e) și pe băut(e), a devora (ir.), a mînca cu poftă, a avea beregată de curcan, a mînca ca omizile. A se așeza la masă, a începe să mănînce, a se așeza (a se pune) pe ospătat(e); a mînca, a sta la masă, a lua masa; a lua masa de dimineață, a lua gustarea de dimineață, a dejuna; a lua masa de prînz, a prinzi; a lua masa de seară, a cina. A alimenta, a nutri, a hrăni, a da de mîncare, a ospăta; a îndopa (fam.), a ghiftui (fam. și peior.). V. băuturi nealcoolice, carne, condimente, dulciuri, feluri de mîncare, fructe, lapte, legume și zarzavaturi, ospăț, prăjitură, voracitate.

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU ALIMENTAȚIE ȘI AGRICULTURĂ (F.A.O.; în engl.: Food and Agricultural Organization – F.A.O.), agenție internațională guvernamentală (din 1946) în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Roma (Italia), creată la 16 oct. 1945, având ca obiectiv lupta contra foametei și sărăciei, ameliorarea alimentației și a securității alimentare și accesul tuturor țărilor la o alimentație adecvată unei vieți active și sănătoase. Promovează dezvoltarea rurală și agricultura durabilă prin strategia de îmbunătățire pe termen lung a producției agricole și a securității alimentației, ameliorarea distribuției și comerțului cu produse agricole, permițând astfel conservarea și gestionarea resurselor naturale, creșterea nivelului de viață a populației mondiale și a celei rurale în special. F.A.O. are 181 membri (2002), printre care și România (din 9 nov. 1961).