18 definiții pentru alinta
din care- explicative DEX (11)
 - ortografice DOOM (3)
 - etimologice (1)
 - sinonime (2)
 - regionalisme (1)
 
Explicative DEX
ALINTA, alint, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).
alinta2 v [At: PAȘCA, GL. / Pzi: alint / E: nct] (Reg) A șchiopăta ușor Cf alina, alicni.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
alinta1 v [At: DOSOFTEI, V. S. 3/32 / Pzi: alint, (rar) -tez / E: lat *allentare] 1-2 vtr (Înv) A (se) alina (1). 3 vt A dezmierda. 4-5 vtr (Prt) A (se) râzgâia. 6-7 vtr A (se) răsfăța. 8 vr A fi mofturos.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
ALINTA (-int) I. vb. tr. 1 A desmierda: minunatul Făt-frumos Aprilie cu părul auriu o alintă, o leagănă, o mîngîie (CAR.) ¶ 2 A răsfăța, a răzgîia: își prea alintă copiii ¶ 3 A rosti cuvintele, în semn de desmierdare, cu o intonație sau sub o formă copilărească: se așeza pe genunchii Iui și-l săruta alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul (VLAH.) ¶ 4 ‡A liniști, a potoli: scornindu-să grea furtună în mare, cu însemnătura sfintei cruci marea au alintat (DOS.). II. vb. refl. 1 A se răsfăța, a se răzgîia: brațele ei m’au legănat și mă alintam la sînu-i găngurind (CRG.); proverb: a se ~ ca cioara în laț, a se răsfăța, a face pe grozavul, a se arăta cu voie bună, ca să ascundă supărările de ochii lumii ¶ 2 A se mișca încet, grațios, a se legăna: Șoimul tău... ca lebăda pe apă se alintă, grațios (ALECS.) ¶ 3 ‡A se liniști, a se potoli: Vînturilor zise de ’ncetară și undelor de se alintară (DOS.) [lat. *allentare < lentus].
- sursa: CADE (1926-1931)
 - adăugată de Onukka
 - acțiuni
 
ALINTA, alint, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de ana_zecheru
 - acțiuni
 
ALINTA, alint, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mîngîia. (Fig.) Pămîntul mă alintă C-un foșnet lung de grîne cu bobul sănătos. JEBELEANU, în POEZ. N. 393. ◊ Refl. Fig. Moș Toader tot mergea, alintîndu-se mereu cu gîndul [că va găsi de lucru]. CONTEMPORANUL, V 390. 2. Tranz. A răsfăța, a răzgîia. Prea își alintă copiii. ◊ Fig. Îl sărută alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul. VLAHUȚĂ, N. 49. ◊ Refl. Începu să facă mofturi, să s-alinte. CONTEMPORANUL, II 359. Brațele ei m-au legănat, cînd îi sugeam țîța cea dulce și mă alintam, la sînu-i, gîngurind și uitîndu-mă în ochii ei cu drag. CREANGĂ, A. 35. Cînd rea și nesuferită, cînd sentimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50. 3. Refl. (Rar) A se mișca încet și grațios, a se legăna ușor. Ca lebăda pe apă se-alintă grațios. ALECSANDRI, P. III 81.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
ALINTA, alint, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mîngîia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgîia. 3. Refl. (Rar) A se mișca încet și grațios. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).
- sursa: DLRM (1958)
 - adăugată de lgall
 - acțiuni
 
A ALINTA alint tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de dragoste; a dezmierda; a mângâia. 2) A numi cu cuvinte drăgăstoase; a dezmierda. 3) A face să se alinte. /<lat. allentare
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
A SE ALINTA mă alint intranz. (mai ales despre copii) A se comporta prea liber (simțind o dragoste exagerată din partea celor din jur). /<lat. allentare
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
alintà v. Mold. a desmierda, a răsfăța: mărirea te alintă ca pe un copil în fașe AL. [Lat. *ALLENTARE, din LENTUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
alínt, a -á v. tr. (lat. allentare, d. lentus, lent, liniștit; it. allentare, a potoli). Dezmerd, răsfăț, spun cuĭ-va vorbe blînde. V. refl. Mă port copilărește, mă răsfăț, fac mofturĭ, mă afectez. V. izmenesc și spancelesc.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
alinta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alint, 2 sg. alinți, 3 alintă; conj. prez. 1 sg. să alint, 3 să alinte corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
alinta (a ~) vb., ind. prez. 3 alintă
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
alinta vb., ind. prez. 1 sg. alint, 3 sg. și pl. alintă
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Etimologice
alinta (alintat, alintat), vb. – A mîngîia, a răsfăța. Lat. *allēntāre, de la *allĕnĭtāre, care provine de la lēnis „ușor, blînd” (Candrea-Dens., 990); după alții, din lat. *allĕntāre, de la lĕntus, cu evoluția semantică de la domeniul material la cel moral, ca în blandus › blînd, tenerus › tierno etc. (Pușcariu 64; REW 257; DAR); cf. it. (sard.) allentare, sicil. allentari, abruz. allendá, v. fr. alenter, prov. alentar, toate cu sensul primitiv. Mai probabil, *allēntāre a fost simțit ca un frecventativ de la *allēnāre, chiar dacă la origine nu aparțineau aceleiași familii (DAR citează un ex. din Dosoftei, în care este evidentă această confuzie). – Der. alintător, adj. (care alintă); alintătură, s. f. (alintare).
- sursa: DER (1958-1966)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Sinonime
ALINTA vb. 1. v. mângâia. 2. a (se) cocoli, a (se) răsfăța, a (se) răzgâia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. (Nu te mai ~ atâta!)
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
ALINTA vb. 1. a dezmierda, a mîngîia, (pop. și fam.) a giugiuli, (pop.) a drăgosti, (reg.) a adia, a guguli, a mădări, a milui, a nineri, (prin Ban. și Transilv.) a băia, (înv.) a măguli. (Îl ~ cu duioșie.) 2. a (se) cocoli, a (se) răsfăța, a (se) răzgîia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. (Nu te mai ~ atîta!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Regionalisme / arhaisme
ALINTA vb. (Mold.) A (se) alina, a (se) potoli. Vînturilor dzise de-ncetară Și undelor de se alintară. DOSOFTEI, PS. Cu însămnătura sfintei cruci marea au alintat. DVS, 4r. Etimologie: lat. *allentare. Vezi și alintare. Cf. ogoi.
- sursa: DLRLV (1987)
 - adăugată de Anca Alexandru
 - acțiuni
 
|    verb (VT3)    Surse flexiune: DOR    |  infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
 (a) 
  |   
  |   
  |   
  |  singular | plural | ||
 
  |   
  |  ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (tu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (el, ea) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| plural | I (noi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (voi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (ei, ele) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
  alinta, alintverb  
 -   
-  Pămîntul mă alintă C-un foșnet lung de grîne cu bobul sănătos. JEBELEANU, în POEZ. N. 393. DLRLC
 -  Moș Toader tot mergea, alintîndu-se mereu cu gîndul [că va găsi de lucru]. CONTEMPORANUL, V 390. DLRLC
 
 -  
 -   
-  Prea își alintă copiii. DLRLC
 -  Îl sărută alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul. VLAHUȚĂ, N. 49. DLRLC
 -  Începu să facă mofturi, să s-alinte. CONTEMPORANUL, II 359. DLRLC
 -  Brațele ei m-au legănat, cînd îi sugeam țîța cea dulce și mă alintam la sînu-i, gîngurind și uitîndu-mă în ochii ei cu drag. CREANGĂ, A. 35. DLRLC
 -  Cînd rea și nesuferită, cînd sentimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50. DLRLC
 
 -  
 -  3. A se mișca încet și grațios, a se legăna ușor. DLRLCsinonime: legăna
-  Ca lebăda pe apă se-alintă grațios. ALECSANDRI, P. III 81. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  *allentare (din lentus „moale, flexibil”). DEX '09 DEX '98
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.