13 definiții pentru amănunțime
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMĂNUNȚIME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.
AMĂNUNȚIME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
amănunțime sf [At: BARONZI, L. 101 / V: amăru- / Pl: ~mi / E: amănunt + -ime] (Îe) În ~ În detaliu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚIME, AMĂRUNȚIME sf. = AMĂNUNT II.: treptat, treptat, amănunțimile lucrurilor pier și rămîn numai siluete (BR.-VN.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMĂNUNȚIME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. În mintea ei se deșteaptă, cu toate amănunțimile, viața, obiceiurile de acasă. VLAHUȚĂ, O. A. 351.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚIME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. – Din amănunt1 + suf. -ime.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
amănunțíme și amăr- f. Amănunt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amărunțime sf vz amănunțime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amărunțime f. amărunt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amănunțime (rar, înv.) s. f., g.-d. art. amănunțimii; pl. amănunțimi (mai ales în expr.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amănunțime (rar) s. f., g.-d. art. amănunțimii; pl. amănunțimi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amănunțime s. f., g.-d. art. amănunțimii; pl. amănunțimi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMĂNUNȚIME s. v. amănunt, detaliu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amănunțime s. v. AMĂNUNT. DETALIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
amănunțime, amănunțimisubstantiv feminin
-
- În mintea ei se deșteaptă, cu toate amănunțimile, viața, obiceiurile de acasă. VLAHUȚĂ, O. A. 351. DLRLC
-
etimologie:
- Amănunt + -ime. DEX '98 DEX '09