10 definiții pentru amănunțit (s.n.)
Explicative DEX
AMĂNUNȚIT1 s. n. (Rar) Faptul de a amănunți. – V. amănunți.
amănunțit1 sn [At: I. IONESCU, M. 327 / V: amăru- / Pl: ~uri / E: amănunți] (Agr) Amănunțire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚIT, AMĂRUNȚIT I. adj. 1 p. AMĂNUNȚI...: de va fi fața ogorului foarte amărunțită și înfoiată (ION.) ¶ 2 Cu toate amănuntele, ținînd seamă de cele mai mici amănunte: mi-a făcut o descriere ~ă a locurilor pe care le-a vizitat. II. adv. Cu de-amănuntul: să-mi povestești toate ~. III. sbst. Faptul de a amănunți.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMĂNUNȚIT1 s. n. Faptul de a amănunți. – V. amănunți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMĂNUNȚIT1 s. n. Amănunțire, fărîmițare. Amănunțitul se face prin arături, grăpări și prășituri. I. IONESCU, M. 327.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚIT1 s. n. Faptul de a amănunți (1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
amărunțit1 sn vz amănunțit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
amănunțit2 (rar) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amănunțit2 (rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amănunțit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
amănunțitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a amănunți. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2sinonime: amănunțire fărâmițare
- Amănunțitul se face prin arături, grăpări și prășituri. I. IONESCU, M. 327. DLRLC
-
etimologie:
- amănunți DEX '09 DEX '98 MDA2