ambala [At: I. IONESCU, M. 395 / Pzi: ~lez / E: fr emballer] 1 vt A împacheta. 2 vt (Pex) A pune într-o cutie (de lemn). 3 vr (Rar; d. cai) A scăpa din frâu. 4 vr (Pex; d. oameni) A se lăsa cuprins de sentimente. 5 vr A se avânta într-o discuție aprinsă. 6 vtr (D. motoare) A face ca viteza să fie mai mare decât cea nominală.

*AMBALA (-lez) I. vb.tr. ⚚ A împacheta mărfuri în pînză, în lăzi, etc., spre a putea fi păstrate și transportate fără să fie supuse la stricăciuni: un tapițer ambala planul (VLAH.). II. vb. refl. 1 A-și lua vînt, a scăpa (vorb. de cai) ¶ 2 fig. A se aprinde fără veste de mînie, a se lăsa a fi tîrît de o pasiune, a se iuți, a se porni deodată [fr. emballer].

AMBALA², ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. Motorul automobilului s-a ambalat. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. Fig. (Franțuzism; despre oameni) A se lăsa cuprins de pasiune (mînie, entuziasm etc.); a se iuți, a se aprinde, a se porni. Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. 3. (Franțuzism rar; despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi ținut în frîu.

AMBALA¹, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-im material protector (hîrtie, pînză groasă, scînduri etc.) în vederea transportului. Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145.

AMBALA¹, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea transportului. – Fr. emballer.

AMBALA², ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lăsa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s’)emballer.

AMBALA vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hîrtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vînt; a scăpa din frîu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s’)emballer].

AMBALA vb. I. tr. 1. a împacheta pentru transportat. 2. a face un motor să depășească turația normală. II. refl. 1. (despre cai) a-și lua avânt. 2. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra. (< fr. /s’/emballer)

A AMBALA ~ez tranz. (obiecte, mărfuri, produse) A pune într-un ambalaj; a prevedea cu ambalaj; a împacheta. /<fr. emballer

A SE AMBALA mă ~ez intranz. 1) (despre cai) A trece la fugă în galop. 2) (despre motoare) A depăși turația normală. 3) (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena. /< fr. emballer

ambalà v. a împacheta mărfuri.

*ambaléz v. tr. (fr. emballer, d. balle, balot. V. bal 2). Com. Împachetez. V. refl. Mă pornesc, ĭaŭ vînt: caiĭ s’aŭ ambalat. Fig. Mă înflăcărez, mă aprind (de mînie, de pasiune).

ambala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ambalez, 3 ambalează; conj. prez. 1 sg. să ambalez, 3 să ambaleze

ambala (a ~) vb., ind. prez. 3 ambalează

ambala vb., ind. prez. 1 sg. ambalez, 3 sg. și pl. ambalează

AMBALA vb. v. împacheta.

AMBALA vb. v. antrena.

AMBALA vb. a împacheta, (Transilv.) a pocoli. (~ un colet.)

ambala vb. v. ANTRENA.

ambala (-lez, -at), vb. – A acționa, a pune în mișcare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer. – Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage.

ambala, ambalez v. r. 1. a se mînia, a se înfuria 2. a se entuziasma 3. a se lansa într-o discuție / perorație / dispută etc.