AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

amenda¹ vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda¹ / Pzi: ~dez / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

*AMENDA (-dez) vb. tr. 1 A face mai bun, a îmbunătăți, a îndrepta ¶ 2 ⏲spec. A aduce îndreptări, schimbări (unei legi): legea nu trebue desființată, ci numai amendată ¶ 3 ‼ A îmbunătăți pămîntul, a schimba natura solului, a-l îngrășa prin adăugarea unor substanțe străine care-l fac mai roditor ¶ 4 ⚖️ A osîndi la amendă, a globi: l-au amendat cu 50 de lei pentru contravenție [fr.].

AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.

AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).

AMENDA vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

AMENDA¹ vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

A AMENDA¹ ~ez tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.

amânda¹ v vz amenda¹

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu.

amenda (a ~) (a da o amendă) vb., ind. prez. 1 sg. amendez, 3 amendează; conj. prez. 1 sg. să amendez, 3 să amendeze

amenda (a ~) vb., ind. prez. 3 amendează

amenda (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendez, 3 sg. și pl. amendează

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 500 de lei.)