amiază [At: PSALT. SCH. 169/18 / V: amiaz sn, (reg) ~z sn, (reg) amiez sn, (reg) ~azi^[1] sf, ~zizi, ~ăzi sf, (înv; art) ~zădza^[2] sf, ~ăzia sf / Pl: ~iezi, ~ieze / E: lat meridies, cf alb mjezdite] 1 av (Pop; uneori cop de zi) Momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). 2 av (Îvp; îlav) Cruce-~(zi) La zenit. 3 sf Timpul de la mijlocul zilei. 4 av (Îlav) În (sau întru, la) ~(zi) Amiază (1). 5 av (Înv; îlav) Pe la (sau către, spre) ~(zi) Către amiază (1). 6 (Îlav) După ~(zi) După amiază (1). 7 sm (Îvp; îlav) Deasupra ~zului La zenit. 8 av (Pop; îlav) De ~(zi) în jurul amiezii (1). 9 av (Mol; îalav) După-amiază (1). 10 av (Pop; îlav) De ~(zi) De prânz. 11 sf sau sn (îlav) Ziua la (sau în) ~za (sau ~zul) (cea sau cel) mare în plină zi. 12 sf (îlav) Ziua în ~ albă La prânz. 13 sf (Reg; îs) ~za oilor Timpul cuprins între ora 9 și ora 11 Cf miezul-zilei, sub amiază. 14 sf (Fig) Jumătatea vieții. 15 sf (Cct) Zenit. 16 sf (Reg; ccr) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei Si: prânz. 17 (înv; îs) Miazănoapte Sud. 18 sn (Reg; îf amiez) Loc unde stau vitele la amiază (1). corectat(ă)

AMIAZĂ, amiezi, s. f. (Și în forma amiazi) 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a soarelui deasupra orizontului (corespunzător orei 12). Amiaza urcă spre amurg. În parc, alături, cîntecele curg. POEZ. N. 293. Văzduhul neclintit al amiezii ne cocea ca în cuptor. SADOVEANU, N. F. 73. (Precedat de prepoziții, în loc. adv.) La (sau, mai rar, în) amiază = la ora 12 din zi, la prînz. Ne așezăm, ca și la amiază, în jurul mesei. STANCU, D. 37. În amiazi, venind pe vale, Întîlnii pe Lina-n cale. COȘBUC, P. I 49. Îi zise că tocmai la amiazi, cînd va fi soarele în cruci, să înalțe o prăjină. ISPIRESCU, L. 127. După amiază = după ora 12 din zi, după prînz. A fost pe la mine ieri după amiază. ◊ Eu gîndesc... pe după amiază să-ți pun de-a binele nora în Piatră. CREANGĂ, P. 115. (Substantivat) Am lucrat o după-amiază întreagă. Înainte de amiază = înainte de ora 12 din zi, înainte de prînz. Era într-o duminică, înainte de amiază. PAS. L. I 8. Pe la (sau către, aproape de sau, regional, de) amiază = pe la ora 12 din zi, cam în timpul prînzului. Cătră amiază mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină. SADOVEANU, N. F. 32. Am ajuns aproape de amiază. CAMIL PETRESCU, U. N. 203. Nu mai era de chip să doarmă cum dormea alte dăți, pînă pe la amiază. CREANGĂ, P. 264. De amiază, cînd a veni cerbul aici la izvor să beie apă... să ieși încetișor. CREANGĂ, P. 225. ◊ Loc. adj. De amiază = de prînz, de la ora prînzului. Mi-e sufletul în soarele de-amiază Pe holde risipit ca vîntul cald. BENIUC, V. 55. Adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. IOSIF, P. 88. Gheorghe Geantă... pe mine, nemernicul, m-a adus de multe ori cu vînat, la conacul de amiazi. ODOBESCU, S. III 15. ◊ Expr. Ziua (sau ziua-n) amiaza (regional miaza) mare = în plină zi, în toiul zilei. Mă duc, ziua miaza mare, la moș Vasile... să fur niște cireșe. CREANGĂ, A. 47. Hai scoală... e ziua-n amiaza mare. EMINESCU, N. 12. Bietul frate-meu... îmi spusese cu adevărat că aici se fac multe pozne ziua miaza mare; iar de cele ce se întîmplă noaptea nu mi-a pomenit. ALECSANDRI, T. I 84. 2. Locul unde ajunge soarele pe cer la ora 12 din zi; zenit. Soarele era aproape la amiază. BUJOR, S. 82. Cînd era soarele în amiazi, firea tăcea. EMINESCU, N. 12. ◊ Fig. Pentru mine a trecut soarele de amiază, am început a îmbătrîni. SADOVEANU, O. I 499. ◊ Loc. adv. (în forma amiaz) Deasupra amiazului = la zenit. Tocmai cînd soarele e d-asupra amiazului... [căruța] sosește la locul de întîlnire al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 16. (Adverbial, învechit) Dar raza-i ce învie... Umbra o înghite cînd ziua e amiază. ALECSANDRI, P. A. 176. 3. (Regional) Mîncarea de la ora 12 din zi; prînz. (Atestat în forma amiaz) Să n-am prînz Fără de plîns, Nici amiaz Fără năcaz. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195. 4. (învechit și arhaizant) Miazăzi, sud. Luna-n jumătate se aprinse cătră amiază printre cetini, poienile și drumul se luminară ușor. SADOVEANU, O. V 442. Pe un deal despre amiazi a satului Șuharăul se găsește o piatră în patru muchi. ODOBESCU, S. II 224. – Pronunțat: a-mia-. – Variante: amiaz (ODOBESCU, S. III 16, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470), amiez (ODOBESCU, S. III 179) s. n., amiazi, (regional) amiazăzi (SBIERA, P. 25, CREANGĂ, P. 154), (1, regional) miază (ALECSANDRI, T. 1117) s. f.

AMIAZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prînz, de la ora prînzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Locul unde ajunge soarele pe cer la ora 12 din zi; zenit. 3. (Reg.) Mîncarea de la ora 12 din zi; prînz. 4. (Înv. și arh.) Miazăzi, sud. [Var.: amiaz, amiez s. n., amiazi, amiazăzi (1, reg.) miază s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem).

AMIAZĂ amiezi f. 1) Mijlocul zilei, când soarele se ridică la înălțimea maximă pe cer. ◊ Ziua-n ~a mare a) în toiul zilei; b) în văzul tuturor. 2) art. Odihna de după masă. ◊ A face ~a a dormi puțin după masă. [G.-D. amiezii; Sil. -mia-] /<lat. ad meridiam diem

amĭáză, V. amează.

amiaz sm vz amiază

amiazăzi av, sf vz amiază

amiazăzia sf vz amiază

amiazi av vz amiază

amiazizi sf vz amiază

amiez¹ sn vz amiază

AMEAZĂ... = AMIAZI...

AMIAZ(Ă) 👉 AMIAZI.

AMIAZI, AMIAZĂ l. adv. 📆 1 Ora 12 din zi (‼ întrebuințat singur): Și umbra o înghite cînd ziua e amiază (ALECS.) ¶ 2 (De obiceiu în loc. adv.): la ~; în ~: proverb Pînă să zică „bou breaz”, Vine soarele la amiazi (ZNN.), se zice despre cineva încet la vorbă, la lucru, tembel; de ~; spre ~; către ~; pe (la) ~; după ~; sub ~ Trans. Mold. (HASD.), pe la 1 după amiazi ¶ 3 Cruce ~, tocmai la ora 12: cînd soarele e cruce ~. II. AMIAZI, AMIAZ sbst., AMIAZĂ sf. 1 Timpul de la ora 12 din zi; locul pe care-l ocupă pe cer soarele la această oră: tocmai cînd soarele e deasupra amiazului (ODOB.); era trecut de amiază (CRG.) ¶ 2 Pe la (o) amiază: ne-am pomenit pe la o amiază la Hanul Grecilor (VLAH.) ¶ 3 Amiazul mare: cînd fu la amiazul mare, fugarul stătu locului (ODOB.) ¶ 4 Ziua în (sau la) amiaza mare: se ridică o negură ziua în amiaza mare, de nu se vedea om cu om (ISP.) ¶ 5 Amiaz(ă), mîncarea de la 12, prînzul; a face amiaza sau amiazul, a prînzi ¶ 6 🌍 Amiazi, Sud: pe un deal despre amiazi a statului Șuharăul se găsește o piatră în patru muchi (ODOB.) (👉 NĂMIEZI, NAMIAZĂ) [amiazăzi].

tele-după-amiază (duminicală) s. f. Programul de televiziune al după-amiezei ◊ „Inițiativa diversificării tele-după-amiezelor duminicale, astfel încât ele să răspundă unor preferințe cât mai variate și să ofere posibilitatea opțiunii, este binevenită.” Cont. 25 VII 75 p. 5. ◊ „«Linia maritimă Onedin» [...] constituie centrul de atracție și interes al tele-după-amiezelor noastre duminicale.” Cont. 8 XII 78 p. 11 (din tele-1 + după amiază [duminicală])

amiazi f. mijlocul zilei. [Lat. AD MEDIAM DIEM].

ameáză (est) f., pl. amezĭ, și amĭază (vest) f., pl. amĭezĭ (lat. ad mediam [diem], la mijlocu [zileĭ]. V. mez). Mezu zileĭ, ora 12 ziŭa: să viĭ la amează. Ziŭa în ameaza mare, ziŭa în vederea tuturor saŭ putînd fi văzut de toțĭ. V. nămĭezĭ.

ameáză-zi (ea dift.) f. Nord. Amează, Mează-zi.

amiază (desp. -mia-) s. f., g.-d. art. amiezii (desp. -mie-); pl. amiezi

amiază (-mia-) s. f., g.-d. art. amiezii (-mie-); pl. amiezi

amiază s. f., g.-d. art. amiezii; pl. amiezi

amiază, pl. amiezi

amiază, -miezii gen. a.

+după amiază (după miezul zilei) (desp. -mia-) prep. + s. f. (După amiază urmează înserarea.)

amiaz.

amiazăzi.

AMIAZĂ s. v. prânz.

AMIAZĂ s. prînz, (pop.) namiază. (Pe la ~.)

amiază s. f. – Mijlocul zilei, ora 12. – Var. amiazi, namiază, nămiezi. Lat. medῑ die, de unde în lat. clasică meridies (› Trans. mereze), cf. it. meriggio (REW 5531), v. prov. miegdia, fr. midi. Se folosește în Trans. de V. cu forma mńezi „prînz”. – Der. ńedzi, vb. (Basar., a se odihni vitele).

Midi à quatorze heures (fr. „Amiaza la orele 14”) sau mai complet: Chercher midi à quatorze heures, adică, tradus liber: „a căuta amiaza la chindii”) – Găsim această expresie în Amintiri de la Junimea (vol. I) de Gh. Panu și în alte lucrări ale scriitorilor noștri mai vechi. Expresia care corespunde zicalei românești: „a căuta nod în papură” înseamnă deci „a vedea, a căuta dificultăți acolo unde nu sînt”, „a face o problemă complicată din ceva simplu”. FOL.