amorțitură sf [At: MARIAN, S. R. I, 236 / Pl: ~ri / E: amorți + -itură] (Pop; rar) Stare anormală care se manifestă prin amorțire (5) temporară totală sau parțială a corpului.

AMORȚITURĂ (pl. -turi) sf. Stare pricinuită de ceva ce face să amorțească o parte a corpului: nu știu ce să fie această ~ în picior [amorți].