AMUȘI¹ adv. (Reg.) Acum (2). – Amu + și.

amuși¹ av [At: ECONOMIA, 52 / V: amuș / E: amu + și (cf acmuși și acuși)] 1 Îndată. 2 Tocmai. 3 (Îe) -... ~ Când... când. 4 (Îae) Câteodată... altădată. 5 (Îe) ~ – ~ Tot mereu.

❍AMUȘI¹ adv. Mold. Bucov. Trans. 1 Acuși, îndată ¶ 2 Amuși... amuși, acum... acum..., cînd... cînd...: am o puică: ~ e albă, ~ e neagră (GOR.) (ghicitoarea despre „zi și noapte”) ¶ 3 Amuși-amuși, mereu, într’una, îndată [amu].

❍AMUȘI² (-ușesc) vb. tr. Băn. A smulge părul de pe piei după ce au stat în amuș.

AMUȘI¹ adv. (Reg.) Acum (2). – Amu + și.

AMUȘI adv. (Regional) Numaidecît, îndată, imediat. Așteapt-o, că vine amuși! ȘEZ. II 188. ◊ Expr. Amu și... amuși... = cînd... cînd..., ba... ba..., cîteodată... altă dată... Am o puică: Amuși îi albă, amuși îi neagră (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138.

AMUȘI¹ adv. (Reg.) Numaidecît, îndată, imediat. – Din amu + și.

AMUȘI adv. fam. Fără întârziere; imediat; degrabă; îndată. /amu pop. + și

amuși adv. Mold. V. acuși.

amuș² av vz amuși¹

acúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m’am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca’n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a.

amuși² (reg.) adv.

amuși¹ (reg.) adv.

amuși adv.