9 definiții pentru amuțire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMUȚIRE, amuțiri, s. f. 1. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet. – V. amuți.
AMUȚIRE, amuțiri, s. f. 1. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet. – V. amuți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
amuțire1 sf [At: DA / Pl: ~ri / E: amuți1] 1-6 Asmuțire (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amuțire2 sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 1120 / Pl: ~ri / E: amuți2] 1 Pierdere a graiului. 2 (Fig) Încetare a oricărui zgomot. 3 (Liv) Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMUȚIRE, amuțiri, s. f. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ◊ Fig. încetare a oricărui zgomot.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMUȚIRE, amuțiri, s. f. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetare a oricărui zgomot.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMUȚIRE ~i f. 1) v. A AMUȚI. 2) lingv. Fenomen fonetic constând în pronunțarea din ce în ce mai slabă a unui sunet, până la dispariția lui totală. /v. a amuți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amuțire s. f., g.-d. art. amuțirii; pl. amuțiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amuțire s. f., g.-d. art. amuțirii; pl. amuțiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amuțire s. f., g.-d. art. amuțirii; pl. amuțiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
amuțire, amuțirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Încetarea oricărui zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- amuți DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.