9 definiții pentru anabaptist (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANABAPTIST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.
ANABAPTIST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
anabaptist, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: fr anabaptiste] 1-2 smf, a (Persoană) adeptă a anabatismului. 3 a Care aparține anabaptismului. 4 a Referitor la anabaptism.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ANABAPTIST 1. sm. ⛪ Părtaș al sectei care și-a luat naștere în secolul al XVI-lea din mișcarea protestantă și care propovăduia că cineva trebue să se boteze din nou la vîrsta cînd își dă seamă de însemnătatea acestui act, botezul din copilărie fiind socotit neeficace. II. adj. De anabaptist: sectă, doctrină ~ă [fr. < gr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ANABAPTIST, -Ă adj. Referitor la anabaptism. // s.m. și f. Adept al anabaptismului. [< fr. anabaptiste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANABAPTIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al anabaptismului. (< fr. anabaptiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*anabaptíst, -ă adj. și s. (vgr. anabaptistés, d. ana, ĭar, și baptizo, botez). Membru a uneĭ secte protestante din Germania (1523) care-ĭ boteza pe copiĭ cînd ajungeaŭ marĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anabaptist adj. m., s. m., pl. anabaptiști; adj. f., s. f. anabaptistă, pl. anabaptiste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
anabaptist adj. m., s. m., pl. anabaptiști; adj. f., s. f. anabaptistă, pl. anabaptiste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anabaptist s. m., adj. → baptist
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
anabaptist, anabaptistăadjectiv
- 1. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- anabaptiste DEX '09 DEX '98 DN