8 definiții pentru anatemizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANATEMIZARE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza.
ANATEMIZARE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
anatemizare sf [At: DA / V: ~timisa~ / Pl: ~zări / E: anatemiza] 1 Aruncare a anatemei asupra cuiva Si: anatemizat1 (1), (înv) anatemare (1), anatemat1 (1), anatematizare (1), anatematizat1 (1), anatemisire (1), anatemisit1 (1), afurisire, (iuz) proclețire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANATEMIZARE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANATEMIZARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a anatemiza. [< anatemiza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
anatimisare sf vz anatemizare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anatemizare (rar) s. f., g.-d. art. anatemizării; pl. anatemizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
anatemizare (rar) s. f., g.-d. art. anatemizării; pl. anatemizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anatemizare s. f., g.-d. art. anatemizării; pl. anatemizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
anatemizare, anatemizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a anatemiza. DEX '09 DEX '98 DLRM DN
etimologie:
- anatemiza DEX '09 DEX '98 DN