ancie sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / V: ~ce (pl:^[1]) / Pl: ~cii / E: it ancia] (Muz) Mică lamă elastică de lemn (trestie) sau de metal, așezată la gura unui instrument de suflat pentru a produce sunetele sau pentru a le intensifica. incompletă în original

*ANCIE sf. 🎼 Mică lamă elastică (de trestie, de lemn sau de metal) care e adaptată la capătul superior al tubului unui instrument muzical, spre a produce, prin vibrațiunile ei, unde sonore (🖼118) [it. ancia].

ANCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică de metal, de lemn sau de trestie, așezată la gura unui instrument de suflat, servind la producerea sunetelor sau la intensificarea lor. – Pronunțat: -ci-e.

ANCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică de metal, de lemn sau de trestie, așezată la gura unui instrument de suflat și servind la producerea sau la intensificarea sunetelor. – It. ancia.

ANCIE s.f. Mică lamă elastică, așezată la gura unei anumite categorii de instrumente de suflat (clarinet, oboi etc.), servind la producerea sunetelor. ♦ Termen generic în jaz pentru saxofoane și clarinete. [Gen. -iei. / < it. ancia].

ANCIE s. f. mică lamă elastică care, așezată la gura unor instrumente de suflat din lemn, produce sunete. (< it. ancia)

ANCIE ~i f. Lamă elastică așezată la gura unor instrumente muzicale de suflat pentru a produce un anumit fel de sunete. [G.-D. anciei; Sil. -ci-e] /<it. ancia

áncie, V. ance.

ance sf vz ancie

*ánce f. (fr. anche, it. ancia, d. vgerm. de sus ancha, fluĭer). Bîzîitoare, aparat compus dintr’o lamă de lemn orĭ de alt-ceva care bîzîĭe cînd sufli și care se pune la oboĭ, cimpoĭ, flautu păstoresc italian ș. a. – Și áncie. V. bîzîitoare.

ancie (desp. -ci-e) s. f., art. ancia (desp. -ci-a), g.-d. art. anciei; pl. ancii, art. anciile (desp. -ci-i-)

ancie (-ci-e) s. f., art. ancia (-ci-a), g.-d. art. anciei; pl. ancii, art. anciile (-ci-i-)

ancie s. f. (sil. -ci-e), art. ancia (sil. -ci-a), g.-d. art. anciei; pl. ancii, art. anciile (sil. -ci-i-)

ancie (< it. ancie; fr. anche; germ. Zunge; engl. reed), lamă din trestie sau din metal care, traversată de un curent de aer, este pusă în vibrație* și produce, la rându-i, oscilația coloanei de aer (sunetul) la unele instrumente de suflat. Există a. batante, de dimensiuni mai mari decât deschiderea ce permite trecerea suflului, trasmițând numai o parte din vibrație (ex. la regal*) și a. libere, care oscilând pe toată suprafața, transmit întreaga vibrație (ex. la armoniu*, muzicuță*, acordeon*). Sunetul fix al a. metalice depinde de felul (densitatea) metalului din care sunt construite, de lungimea și grosimea lamei; sunetul a. din trestie variază în funcție de presiunea buzelor executantului, fiind modificat în continuare și de lungirile și scurtările coloanei de aer (acționarea orificiilor și clapelor instr.). Se disting, în cadrul a. din trestie: a. simple (a. batante, dintr-o singură lamă, ca la cl. și sax.) și a. duble (din două lame, ca la ob., c. engl., fag.). Celor din urmă le pot fi asimilate și buzele executantului, a căror vibrație se produce în interiorul muștiucului* (v. și ambușură). Registrele (II, 1) de la a. la orgă* sunt registrele a căror coloană de aer este întreruptă periodic de vibrația unor a. batante sau libere. Majoritatea acestor registre sunt desemnate prin numele unor instr. de suflat: Sordun*, Rackett*, trb., trp., fag.

ANCIE s. (MUZ.) pană. (~ unui instrument de suflat.)

ANCIE s. (MUZ.) pană. (~ unui instrument de suflat.)