anghelică sf [At: CALENDARIU (1814), 183/4 / V: ange-, anghi- / A: -ghel- / E: lat angelic cf anghelină] 1 (Bot) Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu rădăcină groasă, tulpină cilindrică (ajungând până la 2 m înălțime), frunze mari, flori numeroase alb-verzui și fruct oval; crește pe lângă torente, pâraie și râuri în pădurile de munte, prin iulie-august; rădăcina ei se întrebuințează în farmacie Si: (Trs) angelină, antonică, buciniș (Archangelica officinalis). 2 Băutură alcoolică tare, făcută cu (rădăcină de) anghelică (1) și întrebuințată ca leac în durerile de stomac și în colici sau vătămătură.

ANGHELICĂ, ANGHILICĂ sf. 🌿 Plantă din familia umbeliferelor; crește pe lîngă rîurile și pîraele din regiunile muntoase; semințele, frunzele și mai ales rădăcina se întrebuințează de popor ca leac pentru durerile de stomac, lingoare, tuse și boale de gură la vite (Archangelica officinalis) (🖼 129) [ngr. άγγέλιχα].

ANGHELICĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Archangelica officinalis). Faci ceai rusesc tare... pui zahăr cît vrei să fie de dulce, pui inipere, izmă-creață, anghelică și coji de portocală. HOGAȘ, M. N. 121. 2. Băutură alcoolică tare, preparată din planta descrisă mai sus. U!... pardon... oi fi mirosind!... am gustat de dimineață niște anghelică de casă... Nu știu ce... îmi venea... de la stomac. CARAGIALE, O. II 253.

ANGHELICĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Archangelica officinalis). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. – Ngr. angelika.

ANGELICĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în industria farmaceutică; angelină (Angelica archangelica). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelică s. f.] – Din ngr. anghélika.

angelică sf vz anghelică

anghilică sf vz anghelică

*ANGELICĂ sf. 🌿 = ANGHELICĂ [fr.].

*ANGELINĂ (pl. -ine) sf. 🌿 Trans. 1 = ANGHELICĂ ¶ 2 ~-SĂLBATICĂ, plantă din familia umbeliferelor, cu flori numeroase, albe-roșietice, dispuse în umbele compuse; crește prin fînețe și locurile umede din păduri (Angelica silvestris) (🖼 128).

‡ANGHELINĂ sf. 🌿 (GAST.) = ANGHELICĂ [👉 ANGELINĂ].

BUCINIȘ sm. 🌿 1 = ANGHELICĂ ¶ 2 – CUCUTĂ ¶ 3 ~ DE-APĂ, ~ DE-BALTĂ CUCUTĂ-DE-APĂ [bucin].

ANGELICĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori alb-verzui, a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Angelica archangelica); 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelică s. f.] – Din ngr. anghélika.

ANGELICĂ s.f. Plantă aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și groasă la bază. [< fr. angélique].

ANGELICĂ s. f. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și groasă la bază. (< fr. angélique)

ANGELICĂ f. 1) Plantă erbacee aromatică cu tulpina ramificată și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în farmaceutică. 2) Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var. anghelică] /<lat. angelika, fr. angélique

angelică (anghelică) f. buruiană sălbatică cu flori alb-verzui și cu frunzele mari (Angelica).

!anghelică s. f., g.-d. art. anghelicii

anghelică v. angelică

anghelică (= angelică) s. f., pl. anghelice

angelică/anghelică s. f., g.-d. art. angelicii/anghelicii

angelică / anghelică s. f., g.-d. art. angelicii / anghelicii

angelică s. f., pl. angelice

ANGHELICĂ s. (BOT.; Angelica archangelica) (rar) angelină, (reg.) buciniș.

ANGHELICĂ s. (BOT.; Angelica archangelica) (rar) angelină, (reg.) buciniș.

angelică (angelici), s. f. – Plantă (Archangelica officinalis). – Var. anghelică, anghelină. Lat. angelica (sec. XIX); var. din ngr. ἀγγέλιϰα (Candrea). Din aceeași familie face parte angelic, adj., din fr. angélique, it. angelico.