ANTREPOZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit).

antrepozit sn [At: DA / V: (rar) in~, în~ / Pl: ~e / E: fr entrepôt cf depozit] (Înv) Clădire (publică), pentru depozitarea stocurilor de mărfuri, materiale etc.

*ANTREPOZIT (pl. -ite) sn. 1 ⚚ Loc unde se țin mărfuri în cantitate mare ¶ 2 Magazin în care se vînd mărfurile asupra cărora Statul are monopolul: ~ul de sare [fr. entrepôt].

ANTREPOZIT, antrepozite, s. n. Clădire special amenajată, unde se depozitează și se păstrează stocuri de marfă sau de materiale.

ANTREPOZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Fr. entrepôt (după depozit).

ANTREPOZIT s.n. Loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau de materiale. [Var. întrepozit s.n. / < fr. entrepôt, după depozit].

ANTREPOZIT s. n. loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau materiale. (după fr. entrepôt)

ANTREPOZIT ~e n. Magazie unde se depozitează mărfuri și materiale (mai ales pentru import-export). /<fr. entrepôt

*antrepózit n., pl. e (fr. entrepôt și acomodat după depozit). Loc, edificiŭ special de depus mărfuri: porturile comerciale-s prevăzute ca vaste antrepozite. – Rar și întrepózit.

întrepozit sn vz antrepozit

ÎNTREPOZIT s.n. v. antrepozit.

întrepozit n. 1. locul unde se pun mărfuri în depozit; 2. prăvălie unde se vând mărfuri (tutun, spirtoase) monopolizate de Stat (după fr. entrepôt).

*întrepózit, V. antrepozit.

antrepozit s. n., pl. antrepozite

antrepozit s. n., pl. antrepozite

antrepozit s. n., pl. antrepozite

antrepozit

antrepozit, -te.