ANUME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume? – A³ + nume.

anume [At: CORESI, EV. VII / V: (Buc) -mea, anome / E: a³ + nume] 1 av (Înv) (În legătură cu verbe ca a striga, a chema, a pomeni, a scrie, a cunoaște, a ști etc.) Cu numele. 2 av (Adesea precedat de și) Adică. 3 av Amănunțit. 4 av Exact. 5 av (Îlav) Mai ~ Chiar. 6 av (Îal) Tocmai. 7 av Cu intenția. 8 av Oare? 9 a Anumit.

ANUME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume? – A³ + nume.

ANUME¹ adj. invar. 1. (Urmînd după substantivul determinat) Deosebit, special. Aceia își pun straie anume. SADOVEANU, N. F. 45. O să fiu fericită cînd voi putea scrie o vorbă anume. SADOVEANU, P. M. 65. 2. (Înaintea unui substantiv la pl.) Unii, anumiți, niște. Programului anunțat i s-au adus anume modificări.

ANUME¹ adj. invar. Deosebit, special. O vorbă anume. – Din a³ + nume.

ANUME¹ adj. invar. Care se face sau se spune în mod special. O vorbă ~. /a + nume

anúme adj. și pron. indefinit fix (d. nume și a 4). Numit, care se numește, cu numele de: un om anume (vechĭ și pre anume). Ion. Adv. În adins, cu intențiune: anume n’am venit. Vechĭ. Crezînd, închipuindu-țĭ: anume că este și el unul den Grecĭ l-aŭ lovit (Cost. I,293). Așa zicînd, sanchi, supt cuvînt că, pretinzînd că, pretextînd că: Hmil cu oștile gata era, anume spre părțile Mosculuĭ (Cost. I,319). Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un oare-care, o oare-care: un anume Ion. Anumit, determinat, special: o anume femeĭe (saŭ o femeĭe anume) care să-l îngrijească. Anumit, determinat, precis, fix: o anume cantitate. – Și anume (adv.), anume, pe nume, după nume: eraŭ treĭ, și anume: Vasile, Grigore și Ion. – Ardeleniĭ, traducînd după germ. nämlich, fac abuz de acest anume, ca și de adică.

anume adj. invar., adv. (măsuri ~, A făcut-o ~.)

anume adj. invar., adv.

anume adv., adj. invar.

anume.

ANUME adv., adj. 1. adv. v. adică. 2. adv. dinadins, expres, intenționat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. v. anumit.

ANUME adv., adj. 1. adv. adică, (livr.) recte, (înv.) sireaci. (Prima filă, ~ contrapagina.) 2. adv. dinadins, expres, intenționat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. anumit, aparte, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.)