ANUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus.

anus sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr anus] (Atm) Orificiu exterior al intestinului gros (rectum) prin care se elimină materiile fecale.

ANUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, care comunică cu exteriorul. – Din fr., lat. anus.

ANUS, anusuri, s. n. Orificiul de la extremitatea rectului.

ANUS, anusuri, s. n. Orificiu la extremitatea aparatului digestiv. – Fr.anus (lat. lit. anus).

ANUS s.n. Orificiu care se găsește la extremitatea rectului. [Pl. -suri. / < fr., lat. anus].

ANUS s. n. orificiu de la extremitatea rectului. (< fr., lat. anus)

ANUS ~uri n. Orificiu la extremitatea intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. /<fr., lat. anus

*ánus n., pl. urĭ (lat. anus, inel, dim. ánulus și anellus. V. inel). Anat. Orificiu anal, orificiu posterior.

anus s. n., pl. anusuri

anus s. n., pl. anusuri

anus s. n., pl. anusuri

ANUS creț, crețoiu, găoază, gibă, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozetă, semering, verighetă.

ANUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) găoază.

ANUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) găoază.