19 definiții pentru aparență
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APARENȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia.
APARENȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
aparență sf [At: VARLAAM, C. II, 58 / V: (înv) ~rință / Pl: ~țe / E: fr apparence] 1-2 Fel în care cineva sau ceva se arată în exterior sau pe dinafară Si: înfățișare, față. 3 (Îe) A salva ~țele A nu lăsa să se (între)vadă nimic, din cele ce ar putea dezvălui un rău. 4 Înfățișare înșelătoare, care ascunde adevărata natură (a lucrurilor sau a persoanelor). 5 (Îlav) În ~ Pe cât pare la prima vedere, la o cercetare superficială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*APARENȚĂ (pl. -ențe) sf. 1 Felul de a fi al unui lucru, al cuiva, înfățișare: o damă în vîrstă bine îmbrăcată, de o ~ respectabilă (I.-GH.) ¶ 2 Spec. înfățișare înșelătoare: nu trebue să judeci pe cineva după ~ (sau după aparențe) ¶ 3 A salva aparențele, a căuta să ascunză prin fel de fel de mijloace, prin tertipuri, ceva neplăcut, rău, spre a nu da lumii vre-o pricină de vorbă ¶ 4 În ~, după înfățișare, după cum se arată, după cum se pare: în ~ ai crede că este omul cel mai bun [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APARENȚĂ, aparențe, s. f. Manifestarea esenței obiectelor și a fenomenelor în caracterele accesibile în mod nemijlocit percepției senzoriale; partea exterioară, vizibilă, a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen; înfățișare, față. Aparențele înșală adeseori. ◊ Loc. adv. În aparență = judecînd după exterior. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. Deși era mîniat pe el, îi zîmbea, căutînd să salveze aparențele.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APARENȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară, vizibilă și adeseori înșelătoare a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. În aparență = judecînd după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APARENȚĂ s.f. Ceea ce pare pe din afară; înfățișare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ◊ În aparență = judecînd după exterior; a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă. [Var. (înv.) aparință s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APARENȚĂ s. f. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare. ♦ în ~ = la prima vedere. (< fr. apparence, lat. apparentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APARENȚĂ ~e f. Înfățișare exterioară înșelătoare a unui lucru. ◊ În ~ judecând după exterior. A salva ~ele a da unei situații un aspect agreabil pentru a ascunde esența neplăcută. După toate ~ele după cum pare. [G.-D. aparenței] /<fr. apparence, lat. apparentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aparență f. ceea ce-i aparent: aparențele sunt înșelătoare; în aparență, judecând după exterior.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*aparénță f., pl. e (lat. apparentia, fr. apparence). Înfățișare, calitatea de a fi aparent (distins): om cu aparență, om fără aparență. Înfățișare falsă, părere, irealitate: toate acestea-s numaĭ aparențe. A salva aparențele, a acoperi față de lume ceĭa ce nu vreĭ să apară. În aparență, după cum se pare, după înfățișare: lucru ușor în aparență, dar greŭ în realitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aparință sf vz aparență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APARINȚĂ s.f. v. aparență.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aparență s. f., g.-d. art. aparenței; pl. aparențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aparență s. f., g.-d. art. aparenței; pl. aparențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aparență s. f., g.-d. art. aparenței; pl. aparențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APARENȚĂ s. (înv.) părere, părut. (Ceea ce vezi e doar o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APARENȚĂ s. (înv.) părere, părut. (Ceea ce vezi e doar o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DECIPIMUR SPECIE RECTI (lat.) aparența frumoasă înșală – Horațiu, „Ars poetica”, 25.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
II ne faut point juger des gens sur l’apparence (fr. „Nu trebuie să judeci oamenii după aparență”) – așa începe fabula Țăranul de la Dunăre de La Fontaine (cartea XI, fab. 7). E vorba de un om simplu, de pe malul Dunării, un om cu înfățișare sălbatică de urs. Revoltat impotriva cotropitorilor romani care au ocupat și prădat plaiurile germanice, el rostește un discurs furibund, demn de un mare orator. Cine ar fi putut bănui că într-un asemenea țăran incult se ascunde atîta elocință, atîta bun simț, în stare să ofere un model de cuvîntare? Concluzia: aparențele sînt înșelătoare, să nu judecăm omul după aspectul său exterior. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aparență, aparențesubstantiv feminin
- 1. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: față părere părut înfățișare
- Aparențele înșală adeseori. DLRLC
- În aparență = după exterior, la prima vedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deși era mâniat pe el, îi zâmbea, căutând să salveze aparențele. DLRLC
-
- După toate aparențele = după cum pare. NODEX
-
etimologie:
- apparence DEX '09 DEX '98 DN
- apparentia DEX '09 DEX '98 DN