apicultură sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fr apiculture] 1 Știința creșterii și îngrijirii albinelor Si: albinărie, albinărit, prisăcărie, stupărit. 2 Creșterea și îngrijirea albinelor Si: albinărie, albinărit, prisăcărie, stupărie.

*APICULTURĂ sf. Creșterea albinelor, albinărie, stupărie [fr.].

APICULTURĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor. V. albinărit, stupărit.

APICULTURĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor. – Fr. apiculture.

APICULTURĂ s.f. Știință care studiază creșterea albinelor; albinărit. [Gen. -rii. / < fr. apiculture, cf. lat. apis – albină, cultura – cultivare].

APICULTURĂ s. f. știință care se ocupă cu creșterea albinelor; albinărit. (< fr. apiculture)

APICULTURĂ f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii albinelor; albinărit. [G.-D. apiculturii] /<fr. apiculture

apicultură f. arta de a crește albine.

*apicultúră f., pl. ĭ (lat. apis, albină, și cultura, cultură). Creșterea albinelor, albinărit. V. stupină.

apicultură s. f., g.-d. art. apiculturii

apicultură s. f., g.-d. art. apiculturii

apicultură s. f., g.-d. art. apiculturii

API- „albină, de albină, albinărit”. ◊ L. apis „albină” > fr. api-, it. id., engl. id. > rom. api-. □ ~col (v. -col₁), adj., care se referă la creșterea albinelor; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu apicultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care studiază creșterea albinelor; ~form (v. -form), adj., în formă de albină; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (preparat) folosit ca mijloc de protecție contra albinelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a produselor apicole în scop terapeutic; ~vor (v. -vor), adj., care distruge sau care devorează albinele.

APICULTURĂ s. albinărie, albinărit, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)

APICULTURĂ s. albinărie, albinărit, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)