APLICAȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (1). ♦ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. 4. (Inform.) Program sau ansamblu de programe destinate unei utilizări precise (elaborare de texte, gestionare de baze de date, contabilitate etc.). ♦ Aplicație web = Ansamblu de pagini web interconectate, care oferă utilizatorilor o funcționalitate specifică (motor de căutare, magazin virtual, client de e-mail etc.). 5. Solicitare a unui grant, a unei burse¹, a unei finanțări. ♦ Solicitare a unui loc de muncă, a unei promovări. – Din fr. application, engl. application.

APLICAȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (1). ♦ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. – Din fr. application.

aplicație sf [At: COD. ȚIV. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr application, lat applicatio, -onem] 1 Așezare a unui lucru pe altul Si: aplicare (1). 2 (Pex) Bucată de stofa aplicată pe alta. 3 Punere în practică Si: aplicare (2). 4 (Înv; îs) Școala de ~ (pe lângă o școală normală de învățători etc.) Școală de punere în practică a teoriei învățate mai înainte. 5 (Rar) Sârguință.

APLICAȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (1). ◊ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. – Din fr. application.

APLICAȚIE, aplicații, s. f. 1. Punere în practică, aplicare (1). ◊ (Mec.) Punct de aplicație = punct de pe un corp asupra căruia se exercită o forță. (În vechea organizare a învățămîntului) Școală de aplicație = școală elementară atașată pe lîngă o școală normală, servind pentru practica pedagogică a viitorilor învățători. 2. (Concretizat) Broderie sau bucată de stofă cusută pe alt material. Rochie de stofă cu aplicații. 3. Fig. Aptitudine, talent. Aplicație la desen. ◊ (Franțuzism învechit) Rîvnă, silință, sîrguință. Aplicația la învățături. NEGRUZZI, S. II 150. – Pronunțat: -ți-e.

APLICAȚIE, aplicații, s. f. 1. Punere în practică. ♦ (Concr.) Broderie aplicată. 2. Fig. Aptitudine, talent. A avea aplicație la desen. ♦ (Înv.) Rîvnă, silință. – Fr. application.

APLICAȚIE s.f. 1. Punere în practică; aplicare. ♦ Punct de aplicație = punct în care se exercită o forță asupra unui corp. ♦ (Mil.) Exercițiu de punere în practică a prescripțiilor regulamentelor în cadrul unei teme oarecare. 2. Dantelă, bucată de stofă brodată etc. aplicată pe un material. 3. (Fig.) Aptitudine, talent. [Gen. -iei, var. aplicațiune s.f. / cf. fr. application, it. applicazione, lat. applicatio].

APLICAȚIE s. f. 1. punere în practică; aplicare. ♦ punct de ~ = punct în care se exercită o forță asupra unui corp; școală de ~ = instituție școlară atașată pe lângă o instituție de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică. ♦ (mil.) formă de pregătire a comandamentelor și trupelor prin rezolvarea unor situații de luptă ipotetice. 2. (fig.) aptitudine, talent. (< fr. application, lat. applicatio)

APLICAȚIE ~i f. 1) Punere în practică. 2) Dantelă sau bucată de stofă care se aplică ca ornament pe o haină. 3) fig. Atracție înnăscută pentru o anumită activitate; aptitudine; înclinație; vocație; predispoziție. [G.-D. aplicației; Sil. a-pli-ca-ți-e] /<lat. applicatio, ~onis, fr. application

aplicațiune sf vz aplicație

*APLICAȚIUNE, *APLICAȚIE sf. 1 = APLICARE ¶ 2 Sîrguință: lucrează cu multă ~ ¶ 3 🖋 Școală de ~, școală unde cineva se pregătește, face practică în vederea unei specialități, unei meserii, ținînd lecțiuni pentru a căpăta această deprindere ¶ 4 Broderie sau dantelă ale cărei flori făcute deosebit sînt cusute pe fondul stofei [fr. < lat.].

APLICAȚIUNE s.f. v. aplicație.

aplicați(un)e f. 1. punerea în practică, întrebuințare; școală de aplicațiune, alăturată pe lângă o școală mai înaltă (militară sau pedagogică) și menită a completa o instrucțiune profesională; 2. atențiune continuă.

*aplicațiúne f. (lat. applicátio, -ónis). Acțiunea de a aplica. Fig. Atențiune continuă: aplicațiune la studiŭ. Adaptarea uneĭ maxime, a unuĭ precept: aplicațiunea unuĭ principiŭ. Școală de aplicațiune, alăturată pe lîngă alta (militară saŭ pedagogică) p. completarea instrucțiuniĭ profesionale. – Și -áție și -áre.

aplicație (desp. a-pli-, -ți-e) s. f., art. aplicația (desp. -ți-a), g.-d. art. aplicației; pl. aplicații, art. aplicațiile (desp. -ți-i-)

aplicație (a-pli-, -ți-e) s. f., art. aplicația (-ți-a), g.-d. art. aplicației; pl. aplicații, art. aplicațiile (-ți-i-)

aplicație s. f. (sil. -pli-, -ți-e), art. aplicația (sil. -ți-a), g.-d. art. aplicației; pl. aplicații, art. aplicațiile (sil. -ți-i-)

aplicație

aplicație, aplicații, s. f. (stud.) cerere-tip sau formular completat în vederea participării la un concurs organizat pentru acordarea sau ocuparea unor posturi vacante

APLICAȚIE s. 1. v. aplicare. 2. v. funcție. 3. v. aptitudine.

APLICAȚIE s. 1. aplicare, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. (MAT.) funcție. 3. aplecare, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat ~ pentru...)