13 definiții pentru apoteoza
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.
APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apoteoza v [At: DA / P: ~te-o- / Pzi: -zez / E: apoteoză] 1 (Ant) A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 2 (Fig) A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*APOTEOZA (-ozez) vb. tr. A preamări, a slăvi pe cineva [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat. ♦ Fig. A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rîndul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéoser.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOTEOZA vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rîndul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOTEOZA vb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*apoteozéz v. tr. (d. apoteoză; fr. apothéoser). Divinizez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apoteoza (a ~) (rar) (desp. -te-o-) vb., ind. prez. 1 sg. apoteozez, 3 apoteozează; conj. prez. 1 sg. să apoteozez, 3 să apoteozeze corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apoteoza (a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apoteoza vb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. apoteozez, 3 sg. și pl. apoteozează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APOTEOZA vb. v. cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apoteoza vb. v. CINSTI. CÎNTA. DIVINIZA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -te-o-za
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
apoteoza, apoteozezverb
- 1. (La greco-romani) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- După moarte, împăratul August a fost apoteozat. DLRLC
- 1.1. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. DLRLC
-
-
etimologie:
- apothéoser DEX '09 DEX '98 DN