argilă sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) argil / Pl: ~le / E: fr argile] Rocă sedimentară formată dintr-un amestec de silicați de aluminiu cu alte substanțe, care, îmbibată cu apă, poate fi modelată Cf lut, humă, clisă,

*ARGILĂ (pl. -ile) sf. 🗺 Lut; silicat hidratat de aluminiu provenit din descompunerea altor minerale sau roce; absoarbe ușor apa și devine mai mult sau mai puțin plastică; supusă la un foc puternic se întărește ca piatra; varietățile ei mai importante sînt: caolinul sau pămîntul de porțelan, argila plastică sau pămîntul de oale, argila smectică sau săpunul de pămînt, etc. [fr. < lat.].

ARGILĂ, argile, s. f. Rocă sedimentară, foarte răs pîndită în natură, întrebuințată în olărie, la lucrări dt construcție și în sculptură; lut. Argila amestecată cu apă dă o pastă plastică. Fig. Văzusem obrazul lelei Ileana și-mi apărură apoi mumiile de argilă ale bătrînilor. SADOVEANU, N. F. 76.

ARGILĂ, argile, s. f. Rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicați, întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție și în sculptură; lut. Argilă refractară = argilă din care se fabrică diferite materiale (cărămizi, creuzete etc.) care rezistă la temperaturi înalte fără a se topi. – Fr. argile (lat. lit. argilla).

ARGILĂ s.f. (Petr.) Rocă sedimentară, alcătuită din silicați de aluminiu, foarte răspîndită în natură și folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. [Pl. -le. / < fr. argile, it. argilla < lat. argilla].

ARGILĂ s. f. rocă sedimentară fină și unsuroasă, care în contact cu apa devine plastică, folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. (< fr. argile, lat. argilla)

ARGILĂ ~e f. Rocă sedimentară, care, în contact cu apa, devine plastică, folosită în construcție, sculptură, olărit. Vas de ~. [G.-D. argilei] /<fr. argile, lat. argilla

argilă f. pământ moale și gras din care se fac oale.

*argílă f. (lat. argilla, d. vgr. argilos). Lut gras, humă, clisă (din care se fac oale).

argil sn vz argilă

argilă s. f., g.-d. art. argilei; pl. argile

argilă s. f., g.-d. art. argilei; pl. argile

argilă s. f., g.-d. art. argilei; pl. argile

ARGILĂ s. clisă, humă, lut, pământ, (înv. și reg.) timă, (reg.) hlei, (Transilv.) agiag. (Cană de ~.)

ARGILĂ s. clisă, humă, lut, pămînt, (înv. gi reg.) tină, (reg.) hlei, (Transilv.) agiag. (Cană de ~.)

argilă (argile), s. f. – Lut. Fr. argile. – Der. argilos, adj.

argilă, (engl.= claystone, shale, mudstone) rocă pelitică formată preponderent din min. argiloase cu dimensiuni mai mici de 0,0039 mm. A. sunt roci cu plasticitate foarte ridicată, porozitate și capacitate de absorbție foarte mari, de obicei impermeabile. A. sunt masive sau stratificate și, în funcție de compoziție, foarte divers colorate. A. se clasifică după critirii mineralogice (a. oligomictice monominerale: caolinitice, smectitice etc. sau a. polimictice), structurale și texturale, industriale, genetice (a. reziduale, a. sedimentare, a. de neoformație). În România, sunt comune în toate unitățile structurale și sunt exploatate pentru diverse utilizări.

argilă cu blocuri, → tillit.

ARGÍLĂ (< fr., lat.) s. f. Rocă sedimentară pelitică, constituită dintr-un complex de minerale argiloase asociat cu minerale de importanță secundară (cuarț, feldspați, gips, carbonați) și cu diverse substanțe organice (humus, bitumen). Prezintă capilaritate nulă, coeziune mare, volum variabil prin absorbția și retragerea apei, plasticitate, prin ardere transformîndu-se într-un material dur, rezistent. Pr. roci argiloase sînt: caolinul, huma, lutul, a. smectica, bentonitul și a. refractară. Se utilizează la fabricarea ceramicii de construcție, vaselor de bucătărie, ceramicii refractare și ca material impermeabil în construcții. ♦ A. refractară = a. cu temperatura de topire de peste 1.580 °C folosită pentru fabricarea unor obiecte de ceramică, creuzete etc., rezistente la temperaturi înalte. A. de turnătorie = liant folosit la amestecurile de formare. A. expandată = material de construcție spongios, obținut prin încălzirea rapidă a a. feruginoase la peste 1.100 °C, folosit la confecționarea unor betoane ușoare. A. roșie abisală = rocă sedimentară care se găsește la adîncimi de peste 8.000 m în mări și oceane și provine din descompunerea rocilor efuzive submarine și din material terigen adus de apele curgătoare din denudația continentală.