ARHIEREU, arhierei, s. m. Cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească. ♦ Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului ortodox (episcop, arhiepiscop, mitropolit); arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.

arhiereu sm [At: COD. VOR. 45/12 / V: (înv) ~ei(u), ~ireu, arfiriu / S: (înv) archi~ / P: ~hi-e~ / Pl: ~ei / E: vsl арђиереи] 1 Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului Si: (înv) vlădică, (îvr) arhipăstor. 2 (Spc) Episcop fără eparhie și fără jurisdicție episcopală, dar care oficiază ceremoniile prescrise în arhieratic.

ARHIEREU sm. 1 Ori-ce demnitar al bisericii cu rang superior, mai sus de arhimandrit; proverb: a băgat pe dracul în casă cu lăutari și nu poate să-l scoată cu sute de arhierei (ISP.) ¶ 2 Spec. Prelatul care a primit consacrarea episcopală, dar n’are eparhie, (în Romînia dinainte de războiu erau în număr de opt) și poartă titluri de orașe din eparhiile respective: Ploeșteanul, Botoșeneanul, Craioveanul, Băcăoanul, Rîmniceanul, Bîrlădeanul, Piteșteanul, Gălățeanul [ngr. άρχιερεύς].

ARHIEREU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului; arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.

ARHIEREU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit). Deci vă rog, părinți arhierei, de mă veți vedea aproape de moarte, să mă tundeți călugăr. NEGRUZZI, S. I 159. – Pronunțat: -hi-e-.

ARHIEREU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhierei < gr.).

ARHIEREU ~i m. Nume generic pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit). [Sil. -hi-e-] /<sl. arhierei

arhiereu m. 1. episcop sau vlădică fără eparhie; 2. orice cleric mai sus de arhimandrit și până la patriarh. [Gr. mod.].

arhieréŭ m. (ngr. arhierévs, vgr. -reûs. V. ĭereŭ). Prelat, vlădică (arhiereŭ propriŭ zis, episcop, mitropolit și patriarh). În special, episcop fără eparhie. V. preut.

arfiriu sm vz arhiereu

arhierei sm vz arhiereu

arhireu sm vz arhiereu

ARHIREU... = ARHIEREU...

arhiereu (desp. -hi-e-) s. m., art. arhiereul; pl. arhierei, art. arhiereii

arhiereu (-hi-e-) s. m., art. arhiereul; pl. arhierei, art. arhiereii

arhiereu s. m. (sil. -hi-e-), pl. arhierei, art. arhiereii

arhiereu.

ARHIEREU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)

ARHIEREU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)