ARHITRAVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid; epistil. – Din fr. architrave.

arhitravă sf [At: TOCILESCU, A. 38 / S: (înv) archi- / P: ar-hi~ / Pl: ~ve / E: fr architrave] (Aht) Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid, constituind partea inferioară a antablamentului Si: (pop) brâu. corectat(ă)

*ARHITRAVĂ (pl. -ave) sf. 💒 La edificiile grece și romane, partea inferioară a coronamentului unui edificiu așezată de-adreptul deasupra capitelelor columnelor sau pilastrilor și care suporta friza (🖼 200) [fr. < ital.].

ARHITRAVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din fr. architrave.

ARHITRAVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice), care se sprijină pe capitelul coloanei și susține friza.

ARHITRAVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. – Fr. architrave (< gr.).

ARHITRAVĂ s.f. Parte a antablamentului care se sprijină pe capitelul coloanei. [< fr. architrave, it. architrave].

ARHITRAVĂ s. f. 1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil. 2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn. (< fr. architrave)

ARHITRAVĂ ~e f. Element de construcție (caracterisitic arhitecturii clasice) care se sprijină pe capitelul coloanelor sau pe zid. [Sil. -hi-tra-] /<fr. architrave

arhitravă f. Arh. bârna sau grinda ce se pune d’asupra capitelului unei coloane.

*arhitrávă, V. architravă.

*architrávă f., pl. e (fr. architrave, it. architrave, d. arco, arc, și trave, grindă). Arh. Grindă care susține un fronton orĭ altă construcțiune pe coloane. – Fals arhi-.

arhitravă (desp. -hi-tra-) s. f., g.-d. art. arhitravei; pl. arhitrave

arhitravă (-hi-tra-) s. f., g.-d. art. arhitravei; pl. arhitrave

arhitravă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. arhitravei; pl. arhitrave

arhitravă.

ARHITRAVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.)

ARHITRAVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.)