7 definiții pentru arnăuțel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARNĂUȚEL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.
ARNĂUȚEL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
arnăuțel sm [At: ALECSANDRI, P. P. 182 / P: ~nă-u~ / Pl: ~ei / E: arnăut + -el] (Înv; șhp) 1-8 Arnăut (1-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARNĂUȚEL sm. dim. ARNĂUT: Apoi venea după ei Ceată de arnăuței (ALECS.-P.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARNĂUȚEL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arnăuțel (pop.) (desp. -nă-u-) s. m., pl. arnăuței, art. arnăuțeii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arnăuțel (pop.) (-nă-u-) s. m., pl. arnăuței, art. arnăuțeii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arnăuțel s. m. (sil. -nă-u-), pl. arnăuței, art. arnăuțeii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ar-nă-u-țel
| substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
arnăuțel, arnăuțeisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui arnăut. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Arnăut + -el. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.