opțiuni
  • info

14 definiții pentru arătos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARĂTOS, -OASĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os.

ARĂTOS, -OASĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os.

arătos, ~oasă a [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 133/34 / Pl: ~oși, ~oase / E: arăta + -os] 1 (D. ființe; spc d. oameni) Chipeș. 2 (D. ființe; spc d. oameni) Cu o înfățișare măreață. 3 (D. lucruri, md. case) Impozant. 4 (Pex; d. lucruri) Cu aspect plăcut.

ARĂTOS adj. Care arată bine, cu înfățișare mîndră, impunător, chipeș, frumos: Cum e bradul ~ Așa-i badea de frumos (IK.-BRS.); își zidiseră niște curți arătoase și frumoase (SB.).

ARĂTOS, -OASĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre oameni) Cu înfățișare impunătoare; frumos, chipeș. Era arătos, nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dînsul d-ar fi fost într-o mie. ISPIRESCU, L. 352. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. Case mari, arătoase, mai luminoase. PAS, L. I 82. Cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă. ODOBESCU, S. III 287. Cum e bradul arătos, Așa-i badea de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.

ARĂTOS, -OASĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre ființe) Frumos, chipeș. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. – Din arăta + suf. -os.

ARĂTOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are un aspect plăcut; aspectuos; prezentabil. /a arăta + suf. ~os

arătos a. chipeș, frumos, falnic (ca exterior): el era arătos nevoie mare ISP.

arătós, -oásă adj. (d. arăt). Frumos, impunător: om arătos, casă arătoasă. V. vederos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arătos adj. m., pl. arătoși; f. arătoasă, pl. arătoase

arătos adj. m., pl. arătoși; f. arătoasă, pl. arătoase

arătos adj. m., pl. arătoși; f. sg. arătoasă, pl. arătoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARĂTOS adj. 1. v. frumos. 2. aspectuos, falnic, frumos, impozant, (pop.) mândru. (O casă ~oasă.)

ARĂTOS adj. 1. chipeș, frumos, (pop.) chipos, fălos, mîndru, ochios, (înv. și reg.) vederos, (reg.) marghiol, tîmbuș, (Transilv.) hireș, (prin vestul Transilv.) mușat, (Transilv.) nialcoș, (înv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mișto. (Un flăcău ~.) 2. aspectuos, falnic, frumos, impozant, (pop.) mîndru. (O casă ~.)

Arătos ≠ urât, nearătos

Intrare: arătos
arătos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătos
  • arătosul
  • arătosu‑
  • arătoasă
  • arătoasa
plural
  • arătoși
  • arătoșii
  • arătoase
  • arătoasele
genitiv-dativ singular
  • arătos
  • arătosului
  • arătoase
  • arătoasei
plural
  • arătoși
  • arătoșilor
  • arătoase
  • arătoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arătos, arătoasăadjectiv

  • 1. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aspectuos chipeș frumos prezentabil antonime: nearătos urât
    • format_quote Era arătos, nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dînsul d-ar fi fost într-o mie. ISPIRESCU, L. 352. DLRLC
    • 1.1. Despre lucruri: frumos, impozant, mare. DLRLC
      sinonime: frumos impozant mare
      • format_quote Case mari, arătoase, mai luminoase. PAS, L. I 82. DLRLC
      • format_quote Cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă. ODOBESCU, S. III 287. DLRLC
      • format_quote Cum e bradul arătos, Așa-i badea de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. DLRLC
etimologie:
  • Arăta + -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.