ASASIN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin.

asasin, ~ă smf [At: BĂRAC, A. 4 / V: (înv) ~sen / Pl: ~i, ~e / E: fr assassin] Persoană care omoară premeditat pe cineva.

*ASASIN, -INĂ (pl. -ine) adj. sm. f. 1 Care asasinează, omorîtor, ucigaș: un doctor ~ ¶ 2 fig.: priviri ~e [fr. < it.].

ASASIN, -Ă, asasini, -e, s. m., s. f. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. – Din fr. assassin.

ASASIN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. Persoană care a omorît mișelește pe cineva, ucigaș; p. ext. persoană care îndeamnă la acțiuni criminale. ◊ (Adjectival) Pornire asasină.

ASASIN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. Persoană care omoară mișelește și premeditat pe cineva; ucigaș. – Fr. assassin.

ASASIN, -Ă s.m. și f. Cel care a înfăptuit un asasinat; ucigaș, criminal. [< fr. assassin, it. assassino < ar. hașșașin – băutor de hașiș].

ASASIN, -Ă s. m. f. cel care comite un asasinat; ucigaș. (< fr. assassin, it. assassino)

ASASIN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care săvârșește un asasinat; ucigaș; criminal. /<fr. assassin

asasin a. și m. care omoară, ucigaș; fier asasin. ║ pl. asasini, sectă muzulmană din timpul cruciatelor, cari săvârșiau tot felul de crime, îmbătându-se cu băutură amețitoare hașiș (de unde și numele).

*asasín, -ă s. (fr. assassin, d. it. asassino, care vine d. ar. hašâšî, pl. d. hašiš, consumator de hașiș; sp. asesino. Pe la 1090 s’a pornit din Persia o sectă musulmană de fanaticĭ numițĭ și ismailițĭ, care se îmbătaŭ cu hașiș și, în timpu cruciatelor, ucideaŭ oamenĭ pe stradă). Ucigaș mișel. Adj. Un cuțit asasin.

asasen sm vz asasin

asasin s. m., pl. asasini

asasin s. m., pl. asasini

asasin s. m., pl. asasini

ASASIN s., adj. v. criminal.

ASASIN s., adj. criminal, omorîtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ a fost prins.)

asasini s. m. pl. Nume dat adepților unei ramificații a sectei mahomedane a ismailiților, întemeiată în sec. 11 de Hasan ibn Sabbah în fortăreața Alamut, al căror nume se datorește folosirii la inițierea neofiților a unui excitant psihic (hașiș). Își justificau metodele crude printr-o interpretare alegorică a legii musulmane, așteptând și ei venirea imamului Mahdi, un fel de mesia în secta șiită. Au fost nimiciți în sec. 13 de hanul mongol Hulagu. – Din fr. assassin.

ASASÍN -Ă, (< fr.) s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care săvîrșește un asasinat; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită organizată sub forma unei societăți secrete ai cărei membri au acționat pe terit. actualelor state Iran, Siria și Liban (sec. 11-13). Întemeiată de Hasan ibn as-Sabbah, care a pus stăpînire (în 1090) pe cetatea Alamut (din M-ții Erbuz), devenită cartier general, extinzîndu-și apoi autoritatea, prin teroare și asasinate politice, asupra unui larg terit. din NV Iranului. Suprimați de mongoli (în Iran, 1256) și de mameluci (în Siria și Liban, 1272).