14 definiții pentru ascultător (adj.)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASCULTĂTOR, -OARE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător.
ASCULTĂTOR, -OARE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ascultător, ~oare [At: COD. VOR. 154/9 / Pl: ~i, ~oare / E: asculta + -ător] 1 a Care ascultă (14). 2 a (Pex) Supus. 3 smf Persoană care ascultă (3) o povestire, audiază un concert etc. 4 a (Înv) Aflat sub administrația, puterea, jurisdicția cuiva. 5 sf (Înv; sst) Loc de unde poate cineva asculta (sau auzi) fără să fie văzut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCULTĂTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care ascultă ¶ 2 Care ascultă de sfaturile, de poruncile cuiva; supus: să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvîntul lui (ISP.) ¶ 3 ‡Care atîrnă de cineva, care este sub stăpînirea cuiva: Renii... ~ cătră ocolul Galaților (M.-COST.) ¶ 4 Care ascultă lecțiunile unui profesor, un curs, o cuvîntare ținută în public, etc., auditor: are puțini ~i ¶¶ contr. NEASCULTĂTOR.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASCULTĂTOR, -OARE, ascultători, -oare, adj. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. Tu să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvîntul lui! ISPIRESCU, L. 53. Fata moșneagului... era frumoasă, harnică, ascultătoare. CREANGĂ, P. 283. ◊ Fig. Adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. EMINESCU, N. 67.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCULTĂTOR, -OARE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, care audiază o muzică, o conferință etc. – Din asculta + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASCULTĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care ascultă; docil. Copil ~. /a asculta + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascultător a. 1. cel ce ascultă; 2. supus, plecat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ascultător, -oáre adj. Care ascultă, supus, plecat: copil ascultător. – La Dos. ascultoĭ, numaĭ sing., pl. tot așa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ascultător adj. m., s. m., pl. ascultători; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ascultător adj. m., s. m., pl. ascultători; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ascultător adj. m., s. m., pl. ascultători; f. sg. și pl. ascultătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASCULTĂTOR adj., s. 1. adj. bun, cuminte, docil, plecat, supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Copil ~.) 2. s. auditor, (înv.) auzitor. (Erau în sală numeroși ~.) 3. s. pl. v. asistență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCULTĂTOR adj., s. 1. adj. bun, cuminte, docil, plecat, supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Copil ~.) 2. s. auditor, (înv.) auzitor. (Erau în sală numeroși ~.) 3. s. pl. asistență, auditoriu, public. (~ii au aplaudat în picioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ascultător ≠ neascultător, obraznic
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ascultător, ascultătoareadjectiv
- sinonime: docil supus antonime: neascultător obraznic
- Tu să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvîntul lui! ISPIRESCU, L. 53. DLRLC
- Fata moșneagului... era frumoasă, harnică, ascultătoare. CREANGĂ, P. 283. DLRLC
- Adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. EMINESCU, N. 67. DLRLC
-
etimologie:
- Asculta + -ător. DEX '98 DEX '09