ASISTENT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent.

asistent, ~ă [At: I. GHICA, ap. CADE / Pl: ~nți, ~e / E: fr assistant, lat assistens, -ntis, ger Assistent] 1 a Care asistă (1) la ceva. 2 smf Persoană care asistă (2) pe cineva pentru a da ajutor. 3 sm (Îs) ~ social Persoană care asistă (2) (moral, medical, juridic sau material) un individ sau o familie. 4 smf (Spc) Cadru medical care dă ajutor unui doctor. 5 smf (Spc; șîs ~ universitar) Grad didactic universitar inferior lectorului. 6 smf (Spc) Persoană cu gradul de asistent (5). 7 sm (Buc; înv) Nume generic dat în trecut unui funcționar administrativ, militar sau bisericesc (corespunzând unui sublocotenent în armată).

*ASISTENT I. adj. Care asistă. II. sm., *ASISTENTĂ (pl. -te) sf. 1 Persoană însărcinată să dea alteia ajutor într’o împrejurare, într’o funcțiune: în ziua înfățișării, pricina este expusă de părți sau de asistenții lor (I.-GH.); ~ la laborator ¶ 2 pl. Asistenți, toți cei de față la o întrunire, etc. [fr. assistant + germ. Assistent].

ASISTENT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent.

ASISTENT¹, -Ă, asistenți, -te, adj. Care asistă, care se află de față (la ceva). Publicul asistent a aplaudat cu entuziasm. ◊ (Substantivat) Pavel se pregătea – după plecarea asistenților la instalarea solemnă – să se ducă în uzină, ca să colinde secție cu secție. CĂLUGĂRU, O. P. 99.

ASISTENT², -Ă, asistenți, -te, s. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față spre a da ajutor, care ajută pe alta; ajutor. Asistent universitar (adesea fără determinare) = persoană care ocupă a doua treaptă în ierarhia unei catedre din învățămîntul superior, îndeplinind funcția de îndrumare și pregătire a grupelor de studenți în seminarii și la lucrările practice de laborator.

ASISTENT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ◊ Asistent (universitar) = grad în învățămîntul superior, mai mare decît preparatorul și inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Fr. assistant (lat. lit. assistens, -ntis).

ASISTENT, -Ă adj. Prezent, de față (la ceva). // s.m. și f. Cel care asistă pe cineva; ajutor. ◊ Asistent universitar = grad didactic în învățămîntul superior, intermediar între preparator și lector; cel care deține acest grad. [Cf. fr. assistant, germ. Assistent].

ASISTENT, -Ă I. adj. prezent, de față (la ceva). II. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator. ♦ ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară. (< fr. assistant, germ. Assistent)

ASISTENT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care asistă pe cineva pentru a-i da ajutor. 2) Grad în învățământul superior, inferior lectorului. 3) Persoană care deține acest grad. Post de ~. /<germ. Assistent, fr. assistant

asistent a. care asistă. ║ m. 1. persoană de față; 2. ajutor de farmacist sau de medic.

*asistént, -ă adj. și s. (fr. assistant, lat. assistens). Care asistă. Ajutor de farmacist saŭ de medic.

asistent adj. m., s. m., pl. asistenți; adj. f., s. f. asistentă, pl. asistente; abr. asist.

asistent adj. m., s. m., pl. asistenți; adj. f., s. f. asistentă, pl. asistente; abr. asist.

asistent adj. m., s. m., pl. asistenți; f. sg. asistentă, pl. asistente

asistent

ASISTENT adj., s. 1. adj. participant. (Publicul ~.) 2. s. ajutor, secundant, (rar) secundator. (I-a servit ca ~ la...)

ASISTENT adj., s. 1. adj. participant. (Publicul ~.) 2. s. ajutor, secundant, (rar) secundator. (I-a servit ca ~ la...)