opțiuni

7 definiții pentru aslam

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aslam sn [At: PSALT. SCH. 37/2 / Pl: ~uri / E: rs осламь] (Înv) 1 Camătă. 2 (Pex) Avariție. 3 (Pex) Înșelăciune.

‡ASLAM (pl. -amuri) sn. Camătă, dobîndă: argintul său nu deade într’ ~u (PS.-SCH.) [cum. astelan].

ASLAM s. n. (Mold.) Camătă, dobîndă. A: Nu se mai împuținează din calea ei aslamul și înșelăciunea. ARSENIE DIN BISERICANI. De aslamuri și de nedreptăți va izbăvi sufletele lor. IOAN DIN VASLUI; cf. DOSOFTEI, PS. II C: Să nu iai camătă cu aslam, că camăta cu aslam orbeaște ochii omului. AA SEC. XVIII2, 62r. ♦︎ Înșelăciune. Holdele diavolului sînt locurile ceale ascunse, unde să fac curviile, uciderile, nedireptățile, aslamurile, asuprealele. VARLAAM. Etimologie: tăt. crim. aslam. Cf. ademană, mîzdă, ujurie; alnicie, celărnicie, celșag, celuitură, geambașie, hămișag, hîtrie (2), marghiolie, meteahnă, tălpijic, tălpizie.

aslam n., pl. urĭ (vrus. oslamŭ, d. turc. geagataĭ aslam, identic cu cum. astelan, astlan, camătă). Ps. S. Camătă, dobîndă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASLAM s. v. camătă, dobândă, procent.

aslam s. v. CAMĂTĂ. DOBÎNDĂ. PROCENT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aslam (-muri), s. n. – Cămătărie. Tăt. aslam (Șeineanu, I, XVIII; DAR); cf. rus. oslam. Înv. (sec. XVIII).

Intrare: aslam
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aslam
  • aslamul
  • aslamu‑
plural
  • aslamuri
  • aslamurile
genitiv-dativ singular
  • aslam
  • aslamului
plural
  • aslamuri
  • aslamurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)