7 definiții pentru asmuțit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
asmuțit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: azm~ / Pl: ~iți, ~e / E: asmuți] 1 (D. câini) Care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau animal Si: asmuțat2, asumuțat2. 2 Întărâtat. 3 (Fig; d. oameni) Instigat la violență Si: asmuțat2, asumuțat2. 4 (Fig; d. oameni) Incitat la ceartă Si: asmuțat2, asumuțat2. 5 (Fig; d. oameni) Revoltat. 6 (Fig) Excitat.
asmuțit1 sn [At: DA / V: azm~ / Pl: ~uri / E: asmuți] 1-6 Asmuțire (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
azmuțit1 sn vz asmuțit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
azmuțiț2, ~ă a vz asmuțit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASMUȚARE, ASMUȚIRE sf., ASMUȚAT, ASMUȚIT sbst. Faptul de a asmuța.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASMUȚIT adj. întărâtat, stârnit. (Câini ~ți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASMUȚIT adj. întărîtat, stîrnit. (Cîini ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
asmuțit, asmuțităadjectiv
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.