asmuțire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: azm~ / Pl: ~ri / E: asmuți] 1 Îndemnare a câinilor să atace Si: asmutere, asmuțare, asmuțat¹, asmutătură, asmuțeală, asmuțit¹, asmuțitură, asumuțare, asumuțat¹. 2 (Pex) Întărâtare a câinilor Si: asmutere, asmuțare, asmuțat¹, asmuțătură, asmuțeală, asmuțit¹, asmuțitură, asumuțare, asumuțat¹. 3 (Fig) Instigare a cuiva la acțiuni violente Si: asmutere, asmuțare, asmuțat¹, asmuțeală, asmuțit¹, asumuțare, asumuțat¹. 4-5 (Fig) Incitare la (ceartă sau) revoltă Si: asmutere, asmuțare, asmuțat¹, asmuțeală, asmuțit¹, asumuțare, asumuțat¹. 6 (Fig) Excitare.

ASMUȚIRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. Asmuțirea cîinilor. – Variantă: asmuțare s. f.

ASMUȚIRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțare s. f.]

asmuțare sf [At: DA / V: azm- / Pl: ~țări / E: asmuța] 1-6 Asmuțire (1-6).

azmuțare sf vz asmuțare

azmuțire sf vz asmuțire

ASMUȚARE, ASMUȚIRE sf., ASMUȚAT, ASMUȚIT sbst. Faptul de a asmuța.

asmuțire s. f., g.-d. art. asmuțirii; pl. asmuțiri

asmuțire s. f., g.-d. art. asmuțirii; pl. asmuțiri

asmuțire s. f., g.-d. art. asmuțirii; pl. asmuțiri

asmuț, -ță 3, -țare inf. s.

ASMUȚIRE s. v. instigare.

ASMUȚIRE s. ațâțare, întărâtare, provocare, stârnire, (pop.) zădărâre. (~ câinilor.)

ASMUȚIRE s. ațîțare, întărîtare, provocare, stîrnire, (pop.) zădărîre. (~ cîinilor.)